Conspiraţia lesbienelor arădene
Din nou despre discriminarea pozitivă
În ultimii 5 ani de zile, mai precis de când am venit din Germania, am întâlnit în Arad 10 lesbiene. Trei dintre ele au fost (sânt) femei cu un caracter integru, pe care te puteai baza şi bizui în orice situaţie, cu acea trăsătură sufletească, rară şi la bărbaţi, numită de nemţi „Nibelungentreue” (fidelitate, onestitate nibelungă), însă celelalte şapte s-au dovedit a fi femei perfide, parşive şi viclene. Probabil că, dacă ai lua 10 bărbaţi, nici între ei nu ai găsi mai mult de trei cu un caracter deosebit, aşa că proporţia 3/10 ar trebui să mulţumească şi în cazul acelor lesbiene.
Şi totuşi, trăind aici, în Arad, mă macină o îndolială paranoică în legătură cu suspendarea spectacolului „Clara S” (o piesă de Elfriede Jelinek, indrăznind să atingă şi tema „lesbi”) la „Teatrul Clasic Ioan Slavici”, după doar o singură reprezentaţie.
Şi, deşi (să zicem) n-am nici o dovadă concretă, sunt în stare să bag mâna-n foc că la mijloc, de fapt, a fost şi „mâna cu degete lungi” a lesbienelor arădene.
Sara N. Dan