OPINIA LUI SERES

OPINIA LUI SERES

Fix de Ziua Pământului, Primăria a somat public RER, firma de salubritate a Oradiei, să facă lună şi bec Oradea - or else… Termen: 15 mai, taman în mijlocul campaniei electorale.

Acuma, Primăria ne crede ori cretini, ori naivi. Sigur, nimeni nu zice că, dacă nu e mulţumit de serviciile aduse, edilul-şef nu poate să dea cu RER-ul de pământ. Dar să aduni presa cu arcanul şi să baţi în lung şi-n lat oraşul, să constaţi că e mizerie şi apoi să dai ultimatum gunoierilor, sunt nişte gesturi atât de ostentative încât s-ar prinde şi ultimul bou despre ce e vorba.

De râsul curcii e şi somaţia publică adresată RER şi trimisă, grijuliu, presei. Primarul e subit alarmat de lipsa de curăţenie în oraş şi constată că şi populaţia e nemulţumită! Aşa, din senin. Nu tu avertismente, nu tu arătat cu degetul în prealabil. Direct la beregată! Şi public, aşa, ca să se ştie…

Nu, nu e campanie! Şi, ca şi cum n-ar fi destul de limpede, primarul o spune apăsat: “Acţiunile organizate nu sunt de natură electorală”. Nu sunt? Nu, dom’le! Nu şi basta…

*

DOWNLOAD: somatie-221042008

OPINIA LUI SERES

Dacă nu revenea asupra articolului său de săptămâna trecută, “Manipularea lui Bolojan”, poate nu m-aş fi decis nici eu să scriu despre Florin Budea. Însă a făcut-o, stârnit de cele 50 de comentarii de pe site-ul Bihoreanului, majoritatea negative la adresa sa. Şi a făcut-o într-un mod atât de jalnic, încât, în pofida simpatiei pe care o am pentru el, am simţit nevoia să încerc să pun lucrurile la punct.

Florin Budea, cel căruia comisia mass-media pentru Premiile de Excelenţă ale Oradiei (al cărei preşedinte am fost în 2007), i-a acordat distincţia de jurnalist al anului, comite cel puţin o gravă eroare de judecată (căci nu pot să-l bănuiesc, ca alţii, de scriere la comandă)  în privinţa celor afirmate de Ilie Bolojan despre Oradea.

Bolojan a spus, citind/citând revista Biz, că Oradea a rămas în urma unor oraşe din vestul României, precum Aradul sau Clujul, din punctul de vedere al dezvoltării (Budea, citându-l pe Bolojan: “”Oradea este un oraş care a pierdut competiţia cu municipiile învecinate”). Acest lucru nu contrazice nicidecum ceea ce scrie în Biz, că Oradea este printre primele 10 oraşe ale României, argument pe care Budea îl foloseşte pentru a-l desfiinţa pe “manipulatorul” Bolojan. Oradea este în coada listei, deci în urma oraşelor amintite!

Articolul lui Budea, cu sau fără intenţie, manipulează cititorii. Ideea că Bolojan induce în eroare opinia publică, trunchiind articolul din Biz, este complet falsă, lucru care se poate constata simplu, citind cu atenţie chiar articolul lui Florin.

*

Citeşte articolele mele la : Alexandru Seres - blog de jurnalist

OPINIA LUI SERES 

Oricine om de bună credinţă s-a putut convinge până acum, cu vârf şi îndesat, de nemernicia unora dintre aleşii neamului, fie că aceştia sunt parlamentari, consilieri locali sau judeţeni. Opinia publică, defavorabilă în general tagmei politicienilor, condamnă actele lor egoiste, săvârşite aproape exclusiv în propriul interes, ignorând aproape în totalitate interesele populaţiei. Însă cu atât rămânem - cu oprobriul public şi, eventual, sancţionarea, odată la patru ani, a politicienilor lipsiţi de responsabilitate şi cod moral.

Se fură în România ca la drumul mare. Hoţiile se petrec sub nasul nostru, abia deghizate, sub forma hotărârilor de guvern, consiliu local ori judeţean. Justificările, abia schiţate, pentru jaful politicienesc, nu reuşesc să acopere evidenţa: taxele, impozitele, dările în general sunt astfel croite încât să jupoaie românul de rând, spre folosul “tagmei conducătorilor”.

Am o soluţie - cam năstruşnică, recunosc: la proxima legislatură, noul Parlament să dea o lege a presei, cu un singur articol, în care să se specifice că ziariştii au dreptul să terfelească, în orice mod doresc, politicienii. Adică să-i poată insulta, calomnia, înjura după bunul plac, fără ca ziariştii să poată fi traşi la răspundere în vreun fel. Mi se pare că e singura soluţie echitabilă la o stare de lucruri ce pare imuabilă. Politicienii vor fura în vecii vecilor, indiferent de legi, opinie publică, morală, cod etic etc. De ce n-am avea şi noi, reprezentanţii opiniei publice, dreptul legal să-i înjurăm?

Ei fură, noi îi facem de cacao. E corect?

*

Citeşte blogul lui ALEXANDRU SERES

OPINIA LUI SERES 

Am urmărit, oarecum amuzat, vânzoleala de pe scena politică locală din ultimele săptămâni. Partidele se dădeau de ceasul morţii să încheie tot soiul de alianţe, sperând să-şi conjuge forţele sleite, în efortul de a-şi asigura victoria în alegerile locale. La un moment dat, UDMR părea să fi bătut palma cu PNL şi PSD, strâns unite în lupta împotriva duşmanului comun, PD-L. Apoi în Consiliul Local totul s-a dat peste cap. Câţiva consilieri nărăvaşi n-au respectat dorinţa şefilor şi au votat după cum îi tăia capul - s-au mai bine zis după cum le dicta enteresul.

Cel mai bizar a fost comportamentul UDMR. Credeam că preşedintele Consiliului Judeţean e atotputernic în partid, însă m-am înşelat. Interesul său titanic pentru o alianţă cu PD-L-ul lui Filip s-a ciocnit de aisbergul împotrivirii unora dintre consilierii săi locali, care au făcut să eşueze alianţa, UDMR părând în final să joace la două capete.

Cel mai amuzant e faptul că partidele par convinse de importanţa acestor alianţe pentru alegerile locale. Ceea ce e doar parţial adevărat. Când e vorba de candidaţii pentru funcţia de primar, alianţele sunt aproape egale cu zero. La alegerile locale, contează tot mai puţin partidul, persoana candidatului fiind decisivă. Dacă electoratul îl consideră capabil, bun gospodar sau pur şi simplu simpatic, nu se mai uită aproape deloc din ce partid face parte sau cine îl sprijină. Aşa că alianţele mai pot influenţa cel mult situaţia viitorului Consiliu Local, în care sprijinul pentru primarul ales va fi hotărâtor pentru succesul iniţiativelor acestuia.

Astfel stând situaţia, efortul uriaş depus pentru încheierea unor alianţe, între partide uneori cu orientări cvasi-incompatibile, pare hilar.  Politica pe care o duc acestea a rămas la stadiul aceluiaşi politicianism lipsit de perspectivă, fiindcă nu ţine cont decât de propriul interes. În viitor, când e vorba de cursele locale, câştigători vor fi nu trăpaşii alianţelor conjuncturale, ci caii de rasă, care aleargă în interesul comunităţii.

*

Citeşte alte articole ale lui Alexandru Seres pe blogul Wordpress

Luni, în Consiliul local sună din nou adunarea. Se ţine prima şedinţă din această lună. Oare câte vor mai fi?

În mod normal, şedinţele Consiliului se ţin lunar, prin lege. Se pot convoca însă şi şedinţe extraordinare, de câte ori situaţia o cere. Situaţia - sau interesul personal. În lunile februarie şi martie, şedinţe s-au ţinut lanţ, unele dintre ele la doar două zile distanţă. Unde se grăbesc vajnicii noştri consilieri? Recuperează timpul pierdut în cei patru ani de mandat, în şedinţe leneşe, fără mare finalitate? Sau se cred în campanie electorală, vrând să le arate orădenilor că nu le toacă banii degeaba?

Nici una, nici alta. Dragii noştri consilieri, care au stat tolăniţi în fotoliile lor de şedinţă pe toată durata mandatului, nereuşind decât să mai mârâie din când în când la comenzile stăpânului Primăriei, s-au trezit subit din amorţeală şi au început să hămăie. Ba unii dintre ei latră de-a binelea şi sunt câţiva în stare să şi muşte.

Căci, fraţilor, e groasă rău: au uitat să-şi facă vara sanie şi s-au trezit în plină… primăvară. Cu alegerile pe cap. Treburile neglijate anii trecuţi se răzbună, cerându-şi cu urgenţă rezolvarea. Situaţia e de tot complicată iar ei îşi simt sfârşitul aproape. Orădenii nu-i mai vor. O simt cu toată fiinţa lor de consilieri. Aşadar se agită, iau viteză, fac câte două şedinţe pe săptămână. Se ceartă, se hârâie, se încaieră. Lupta e pe viaţă şi pe moarte. Iar în joc sun bani mulţi. Bani negri.  Pentru zile şi mai negre.

*

Citeşte alte articole ale lui Alexandru Seres pe blogul Wordpress

Continuă agitaţia în jurul denumirilor bilingve în Oradea. Cea mai recentă propunere a UDMR este ca podul Ferdinand din centrul oraşului să fie numit „Sfântul Ladislau”, după ce aceeaşi denumire a fost susţinută de Biro Rozalia şi pentru Piaţa Unirii.

Câtă justeţe este în această cerere? Deşi sunt îndreptăţiţi prin lege să beneficieze de denumiri bilingve, etnicii maghiari reprezintă totuşi mai puţin de 30% din populaţia Oradiei. Să ceri ca piaţa centrală şi principalul pod peste Crişul Repede să poarte numele unui rege maghiar e o pretenţie care nu se susţine. Mai mult, ea ar leza sensibilitatea naţională a locuitorilor de etnie română.

Maghiarii au desigur tot dreptul să ceară denumiri bilingve ale străzilor şi instituţiilor, conform legii, precum şi hotărârilor Consiliului Local. Este de asemenea normal ca unele străzi să poarte numele personalităţilor istorice sau culturale maghiare. Nu putem nega nici istoria Oradiei, legată timp îndelungat de destinul statului ungar, şi nici realităţile culturale ale oraşului, pe care şi-au pus amprenta personalităţi ca Ady Endre.

Dar nici nu e admisibil ca, prin pretenţii exagerate, să provocăm disensiuni de natură etnică. Raţiunea şi bunul-simţ ar trebui să fie principalele criterii şi în acest domeniu, nu raţiuni de ordin evident politic, amplificate de apropierea alegerilor locale.

*

Citeşte alte articole ale lui Alexandru Seres pe blogul Wordpress