Pe vremea cand umblam pe jos …
Marți, Mai 29th, 2007am primit azi un mail cu aceasta poezie…
Autor necunoscut, versuri adevarate….

Pe vremea cand umblam pe jos,
Carand la plase de-ata tare,
Stateam la cozi, pentru mancare:
Dar traiam si bine si frumos,
Pe vremea cand umblam pe jos…
Si serile tirziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere…
Cantam mai mult, cantam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Si-aveam si timp de toate cele…
Pe vremea cand umblam pe jos!
Pe vremea cand taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de gata.
Pe vremea aia , nu de mult,
Stiam sa minuiesc si sapa,
Si il citeam si pe Shakespeare…
Cum de-aveam timp? Acu ma mir,
Dar pe vremea cand umblam pe jos
Totul mi se parea frumos…
Si n-aveam timp de tanguit…
Cum fac acu` de cind m-am pricopsit!
Pe vremea cand purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stanga de dreapta…
Carpeam ciorapii la calcaie,
Si n-aveam crize de mandrie…
Nu se-ntimpla sa auzim
Ca vre-unul n-are self esteem?!
Batrinii nu mureau stingheri,
Si pentru caini erau hingheri!
Pe vremea cind purtam galosi,
Aveam respect pentru stramosi!
Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cand stateam la bus…
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe unu` boala!
Si cind ziceai ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, serbet…
Era-n ograda , un loc “maret”,
Intre cotete, un alt cotet…
Nu parfumat si deodorat,
Sau primenit si asortat…
Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea cand mergeam pe jos…
Si nu eram asa de disperati,
Ca nu suntem bine-mbracati…
Cu anii, chiar mai mult de doi…
Ziceam ca hainele sunt noi.
Copiii ne salutau frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos,
Si nu parea de loc pe dos,
Ca baietii sa dea sapca jos;
Sau sa se scoale in picioare,
Si sa dea locul! Era o onoare!
Acum, insa, ne-am pricopsit,
Si nici nu mai umblam pe jos.
…………………………………………
Azi mi-a ramas un gind frumos..
Pe vremea cind umblam pe jos…






vs 