Strada Cuza Vodă, calea de seamă a Iaşilor
De vreo săptămână, trecătorii pe strada Cuza Vodă pot remarca faptul că tramvaiele nu mai circulă pe vechiul lor făgaş, şinele au fost scoase, iar în locul caldarâmului spart s-a deschis parcă o albie de râu. într-un cuvânt, bătrâna uliţă numită până prin 1910 strada Golia, în amintirea mănăstirii de la capătul său răsăritean, a intrat în mari prefaceri. Să-i fie de bun augur, căci este de fapt singura stradă care mai păstrează aproape în totalitate imobilele din veacurile trecute. Celelalte, precum Lăpuşneanu, Copou şi Ştefan cel Mare, au fost parţial despuiate de zestrea lor străveche, iar Anastasie Panu, Ghica Vodă, Brătianu (Dimitrov), Arcu, Bulevardul Ferdinand (strada Gării), Târgu Cucului, Costache Negri au fost aproape complet decimate de edilii şi sistematizatorii anilor 1960-1989 ale căror semnături se află pe dosarele demolărilor din arhivele vremii
Soarta a vrut ca strada Cuza Vodă să rămână singura din fostul oraş elegant şi pitoresc datorită puzderiei de magazine cochete şi varietăţii clădirilor, artistic colorate şi înzestrate cu balcoane forjate şi faţade ornamentate.Cum şi aceasta ultimă mărturie a „micului Paris” cum era poreclită odinioară fosta capitală a Moldovei stă pe cugetul unor modernizatori care o visează radical schimbată sau dărmată şi apoi rezidită - Dumnezeu ştie când, mai mulţi cititori ne-au propus să invităm pe acei care au un cuvânt de spus în acest domeniu la o plimbare virtuală, pe făgaşul bătrânei uliţe. Astfel, cunoscând-o, poate găsesc formula readucerii la aspectul de odinioară neacceptând clintirea nici unei zidiri, ci doar consolidarea şi refacerea lor rând pe rând.Oraşele Europei păstrând sumedenie de străzi strâmte, relicve medievale cu firme centenare, mici prăvălii, berării şi cofetării cu mesele împrăştiate pe trotuare, mulţi dintre musafirii de peste graniţe vor să le vadă şi pe ale noastre. De aceea, mai toate târgurile ardelene precum Braşovul, Sibiul, Sighişoara, Aradul, Timişoara le-au pus în valoare. Nu s-au dat în lături nici bucovinenii şi nici chiar vecinii cernăuţieni care au redat patina străveche fostei străzi Iancu Flon-dor. Au consolidat-o şi îmbrăcat-o în hainele de epocă cu prilejul zilelor Cernăuţi 600, sărbătorite odată cu Iaşii, în virtutea aceluiaşi hrisov semnat de Alexandru cel Bun.
Au scăpat ca prin minune de vijeliile vremurilor „Dughenile Băncii”
Totodată, trebuie reţinut faptul că pelerinajul ecumenic avut în vedere de unele instituţii reprezintă doar o parte a turismului, unii dintre vizitatorii cu alte credinţe fiind interesaţi de obiective culturale istorice şi centrul vechi, aşteptându-se să întâlnească un „starâi mesto” (oraşul vechi) ca la Praga sau Varşovia, ca la Sibiu, Braşov şi Bucureşti (acum în curs de reabilitare). Răspunzând parcă unor asemenea întrebări prin articolul „Strada Cuza Vodă intră din nou în istorie”, publicat de „Curierul” din 28 august 2008, municipalitatea vestea că bătrâna cale a Iaşilor „Cuza Vodă” va deveni o piesă importantă în patrimoniul cultural - istoric al oraşului. Reparaţiile radicale la care va fi supusă îi vor reda aspectul şi parfumul din vremea străbunicilor. Lucrările de reabilitarea vor costa 45 milioane euro.Cum sunt şi mulţi doritori să cunoască zestrea de aur a aşezării noastre - comoara de monumente şi zidiri istorice cu mare potenţial turistic (vreo patru sute) - a cărei reabilitare urgentă ar trebui să stea în fruntea preocupărilor dregătorilor cetăţii şi oamenilor politici, începem plimbarea noastră pe fosta uliţă Golia pornind de la bustul cărturarului Dimitrie Cantemir, aşezat pe locul fostelor bolţi Paş-canu. Aşa se numea şirul de magazine din clădirea scundă cu tavanul încăperilor din cărămidă boltit, drept pavăză împotriva pojarurilor ce nimiceau una-două câte o întreagă uliţă.în ele vieţuia vestita librărie-an-ticărie Şaraga vizitată adesea de poetul Mihai Eminescu şi povestitorul Ion Creangă, ca să nu mai vorbim de junimişti iar mai târziu de Mihail Sadoveanu, George To-pârceanu şi Panait Istrati, muşteriii unui magazin de harnaşamente vâ-nătoreşti adăpostit în altă boltă.Bolţile rămăseseră din vremea când Iaşii erau capitală şi au fost demolate prin 1937, cu mare plân-set, pentru a se vedea Palatul Can-tacuzino-Paşcanu cumpărat de edilitate ca sediu al Primăriei (ce adăposteşte acum Oficiul Stării Civile). Vechi de câteva sute de ani, stăpânit de mai mulţi boieri din stirpea Cantacuzinilor, poartă legenda că în cuprinsul aşezării sale ar fi locuit şi domniţa Ruxandra, frumoasa fiică a voievodului Vasile Lupu.Strada alăturată păstrează amintirea casei în care a copilărit şi a locuit tribunul Unirii, poetul Va-sile Alecsandri, autorul imnului Hora Unirii şi al vreo 20 de vestite piese de teatru scrise între zidurile care au adăpostit până toamna trecută şi Muzeul Teatrului mutat apoi la Copou, fiindcă nu s-a găsit o cale pentru păstrarea clădirii în patrimoniul muzeistic al Iaşului cultural.La colţul din vale al străzii Alecsandri cu strada Cuza Voda au scăpat ca prin minune de vijeliile vremurilor „Dughenile Băncii”, cum se numeau zidirile centenare în care s-a adăpostit Tipografia Societăţii Junimii (1865), Librăria Junimea (1868), Cabinetul literar Junimea - o bibliotecă cu ultimele tipărituri pusă la dispoziţia publicului, şi redacţia ziarului „Curierul de Iaşi” în care a trudit poetul Mi-hai Eminescu între 1874 -1877. Clădirea cu bolţi de odinioară reprezintă o comoară a Istoriei Literaturii Române şi mărturie de seamă a vechiului Iaşi în care şi-ar putea găsi locul o librărie cu firma Junimea 1878.Urmează casa logofătului Cos-tăchel Sturza, boierul sufletist care a dat locuinţa de zestre a nevestei drept sediu pentru Societatea Medicilor şi Naturaliştilor şi Muzeului de Ştiinţe Naturale existent şi în zilele noastre pe Bulevardul Independenţei. în odăile clădirii folosită acum de Poştă s-a deschis prima Bancă a Moldovei, pe vremea domnitorului Grigore Ghica, iar Titu Maiorescu a inaugurat Prelec-ţiunile (conferinţele) Junimii în februarie 1863. Are de vecine clădirile gemene „Cristofor”, mândrie a străzii şi a veacului trecut datorită alurii lor impunătoare, aspectului fastuos şi respectului pentru stilul străbun. Bijuterii arhitectonice ce trebuie reabilitate la înfăţişare şi repuse în valoare.
Teatrul „Chateau aux fleurs” ar trebui înviat putând fi un brand turistic
între ele a rămas mult timp un spaţiu liber până s-a construit clădirea cu boltă pentru a se putea vedea Teatrul „Chateau aux fleurs” instalat în clădirea de peste 250 ani, numită Rosetti. Parcurgând bolta uitată de badanale, ca şi celelalte zidiri ale străzii ce ar trebui măcar văruite într-un elan gospodăresc, ne întâmpină un castan umbros şi o casă străveche sprijinită în două scări laterale ca o bătrână în cârje.N-are nici o placă de amintire şi rari sunt acei care mai ştiu că ograda de astăzi strâmtorată de felurite acareturi era pe vremuri o frumoasă grădină cu pomi seculari, straturi înflorite în jurul bogatei clădirii - zidire boierească. Aparţinea, pe la 1830, marelui hatman Rădu-canu Roset şi soaţei sale Efrosina (ambii bunicii scriitorului Radu Rosetti). Pierzându-se stăpânii, urmaşii o închiriau, pe la 1876 adăpostind vestita cafenea „Chateau aux fleurs” din strada Golia, numărul 42 în cuprinsul căreia, un grup de actori tineri de la Teatrul Naţional instalau în vara anului 1876 o scenă pentru teatrul de sezon „Chateau aux fleurs” care a dăinuit ca teatru satiric, de varietăţi, până la ultimul război şi ar trebui înviat putând fi un brand turistic. Sala este şi acum, la parter, micşorată.Peste drum, se află Palatul Camerei de Comerţ ridicat pe locul foste case Stoianovici, în care a locuit colonelul Cuza înainte de a fi ales domn, iar următoarele clădiri păstrează amintirea unor magazine celebre cu covoare persane orientale, rarităţi, obiecte de artă, anticariat şi bineînţeles debitului de ţigări a lui Ion Creangă, aciuat într-o boltă lângă fosta bancă Dacia şi care ar trebui redeschis de careva cu vechea firmă, relicvă a străzii.Pe aceeaşi stradă se află vechile clădiri ale şcolii Notre Dame în care funcţionează Filarmonica -unde pe vremuri (1847) s-a întâlnit celebrul compozitor Fr. Liszt cu Barbu Lăutaru, apoi palatul domnitorului Grigore Ghica dăruit de acesta oraşului pentru Orfanotro-fion (Maternitate), casa lui Hrista-che Zănescu în care a funcţionat o veche şcoală, Palatul Kalimachi şi alte zidiri descrise pe larg în lucrarea „Din Târgul Cucului în Piaţa Unirii” a autorului.
Ţinând seama de importanţa acestei străzi şi lucrările începute, probabil că n-ar strica să se ţină seama de caracterul istoric. Asemenea străzi au caldarâmul din piatră cubică, granit sau bazalt aşezată în rânduri ornamentale, existent şi pe Cuza Vodă până prin 1990, din care se mai păstrează o relicvă preţioasă între Teatru şi statuia lui Miron Costin. Bordurile sunt din aceleaşi materiale sau mo-zaicate, cum au şi fost unele până zilele trecute, evitându-se betonul modern care după un timp se ciupeşte. Pentru a păstra alura istorică, celebra stradă pariziană Champs Elysee are asemenea pavaj întâlnit şi pe alte străzi din oraşele europene. De asemeni, ar fi binevenită reluarea unor firme cu nume tradiţionale, centenare, şi eliminarea uniformizării vitrinelor cu termo-panele ce nu-şi au locul pe o stradă istorică.Balcoanele ar trebui recondiţionate şi vopsite, ornamentele clădirilor refăcute, iar zidurile reparate şi văruite în culorile pastelate ce dădeau farmec oraşului de altădată.