Cine spune că trebuie să fii italian pentru a ştii să găteşti cele mai bune spaghete? Pentru a prepara o cină delicioasă, cu specific italian vei avea nevoie de:
-o conservă de carne de porc sau vită,
-jumatăte de litru de bulion sau un borcănel de 500 gr de pastă de tomate,
-câţiva căţei de usturoi,
-2-3 linguriţe de sos de chili,
-o ceapă nu prea mare, dacă aveţi ardei sau tocană de ardei,
-500 gr. de ciuperci şi
-o cană de vin ( cam 200 ml de vin roşu)
Mod de preparare:
Ceapa se căleşte în puţin ulei apoi se adaugă ardeiul şi o linguriţă de sos chili (sau puteţi să puneţi cât doriţi, mai ales dacă sosul nu e foarte iute). Ar fi bine ca într-un castronel să amestecaţi vinul cu bulionul şi 2 linguriţe de sos chili pentru ca apoi să le turnaţi peste amestecul de ceapa şi ardei.
După 5 minute (de gătit la foc mare) ar trebui să aveţi un sos omogen. În aceeaşi cratiţă puneţi puţină apă (o ceşcuţă) şi ciupercile tăiate. După aproximativ 15 minute ar fi recomandat să puneţi şi carnea din conservă peste amestecul de ceapă, ardei şi ciuperci. Săraţi, piperaţi, adăugaţi usturoi şi mai lasaţi sosul la foc mediu încă vreo 20-25 de minute, în funcţie de ciuperci.
Voila! Se asortează cu un vin alb sau, un pahar de limonadă pentru cei care nu consumă băuturi alcoolice.
Cui nu-i plac dulciurile? Brioşele sunt uşor de făcut, savuroase şi pe placul celor mici şi celor mari.
Pentru a prepara celebrele Brioşe ai nevoie de: 250 ml de lapte, o ceşcuţă de ulei (cam 50 de ml.), 2-3 ouă (dacă sunt mici poţi pune 3), 300 gr. de făină, 2-3 linguri de zahăr, un pliculeţ de praf de copt, 2 pliculeţe de zahăr vanilat sau esenţă de vanilie, stafide sau bucăţele de ciocolată sau chiar afine.
Mod de preparare:
Într-un castron se amestecă făina, zahărul, praful de copt şi zahărul vanilat (sau esenţa de vanilie). Apoi se adaugă ulei, lapte, ouă şi se frământă. Materialul nu trebuie să fie nici prea moale, nici prea tare pentru a putea încorpora şi stafidele, bucăţelele de ciocolată sau afinele.
La final se toarnă în formă de brioşe şi se dau la cuptor pentru aproximativ 20 de minute. Se servesc pudrate cu zahăr pudră sau glazură de ciocolată.
Poftă mare!
Vrei să-ţi surprinzi iubitul cu o cină romantică? Încearcă reţeta noastră de paste cu şuncă şi legume. Te asigur că va fi încântat
Ai nevoie de:
O pungă de amestec de legume mexicane sau pentru ciorbă (cam 500-750 de gr.), 100 ml de ulei de măsline, 1 linguriţă de rozmarin sau cimbru, 3-4 căţei de usturoi, paste tip penne, şuncă felii, caşcaval sau brânză de oaie dar nu foarte sărată, sare şi piper după gust.
Mod de preparare:
Pastele se pun la fiert cu puţină sare. Dacă ai cumpărat legume congelate, trebuie preparate în felul următor: se amestecă legumele cu uleiul de măsline, rozmarin, usturoi tocat mărunt, sare şi piper, se amestecă bine pentru a pătrunde condimentele în toate legumele şi se dau la cuptor pentru circa 20 de minute.
După ce s-au fiert pastele, se pun într-o cratiţă, se adaugă legumele şi şunca şi se ornează cu brânză sau caşcaval ras.
Poftă mare!
E sezonul cireşelor şi cu siguranţă vei bucura întreaga familie cu o delicioasă prăjitură cu cireşe. Ai nevoie de:
400 gr. de făină, 300 gr. de unt, 300 de gr. de zahăr, 6 ouă, zahăr vanilat sau esenţă de vanilie, un kilogram de cireşe sau un borcan de compot de cireşe.
Mod de preparare:
Untul e bine să fie scos din timp de la frigider, pentru a se mai înmuia puţin şi se freacă într-un bol cu zahărul şi esenţa de vanilie. După ce s-a omogenizat, se adaugă ouăle, se bate bine şi apoi se adaugă făină, cât să rezulte o spumă tare. Acesta e blatul. Compoziţia se aşează într-o tavă termorezistentă care a fost în prealabil unsă cu ulei şi tapată cu făină. Apoi se ornează cireşele (fără sâmburi sau codiţe) în blatul din tavă.
Se dă la cuptor circa 25 de minute şi se serveşte cu zahăr pudră.
Poftă mare!
Omleta buclucaşă: Prue Leith, realizatoare de emisiuni culinare şi editor culinar, a reuşit să stârnească reacţii negative în momentul în care a dat publicităţii reţeta omletei din ouă de gâscă de Canada.
Savuroasă, consistentă şi delicioasă - sună foarte tentant însă nu pentru toată lumea. Prue Leith a strecurat în omleta controversată câteva ouă de gâscă de Canada luate din grădina sa, unde păsările şi-au făcut cuib, în apropierea eleşteului.
Legea britanică prevede o pedeapsă de 6 luni de închisoare şi o amendă de 5000 de lire sterline în cazul furturilor de ouă de păsări sălbatice.
Realizatoarea de emisiuni culinare, în vârstă de 68 de ani a dezvăluit, în cadrul unui interviu acordat revistei Good Housekeeping, secretul unei omlete delicioase. “Patru dintre noi am savurat cea mai delicioasă omletă din ouă de gâscă canadiană, care trăieşte lângă eleşteul din grădină, combinată cu salată, linte, roşii şi salată Coleslaw”, a precizat Prue Leith. “Le-am amestecat bine şi am adăugat puţin pătrunjel şi arpagic din bolurile cu verdeaţă. Am avut pâine veche şi am servit omleta fierbinte, cu ulei de măsline pentru a încinge pâinea”, a concluzionat Prue.
Aşa cum era de aşteptat, reţeta nu a picat prea bine printre iubitorii de păsări.
Un purtător de cuvânt al Asociaţiei Regale pentru Protejarea Păsărilor (Royal Society for the Protection of Birds) a condamnat gestul realizatoarei de emisiuni culinare “Este ilegal să iei ouăle păsărilor sălbatice doar cu scopul de a face o omletă. Astfel de acţiuni sunt pedepsite aspru.”
Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt a mai adăugat: “Conform legii în vigoare, privind Natura Sălbatică din 1991, există excepţii care permit uciderea păsărilor sălbatice şi luarea ouălelor. Dacă o persoană poate dovedi că păsările reprezintă un pericol pentru sănătatea şi siguranţa publică, risc aviatic sau pot păgubi recoltele atunci e legală uciderea păsărilor sălbatice şi luarea ouălor din cuib.”
În cazul lui Prue Leith, e imposibil de spus dacă păsările au dăunat sau nu în vreun fel având în vedere locaţia cuibului.
Cu toate că gâsca de Canada nu se află pe lista speciilor pe cale de dispariţie, numărul exemplarelor s-a micşorat considerabil în ultimii ani din cauza vânatului în exces şi pierderea habitatului natural.
Bali - Bunătăţi marine fără aripioare: poate pentru unii preparatele din carne de rechin sună bizar însă în Indonezia un bucătar se poate lăuda că supa sa de rechin are căutare atât printre localnici cât mai ales printre turişti. Din păcate rechinii şi alţi peşti uriaşi sunt în pericol deoarece aripioarele de rechin sunt la mare căutare în Asia.
Supa de aripioare de rechin este considerată o delicatese în Bali şi împrejurimi în timp ce carnea este de multe ori evitată deoarece are un gust mai „tare”.
Bucătarul Budi Susilo din Bali spune că a reuşit să facă mai gustoasă carnea de rechin, având în vedere că de cele mai multe ori corpul uriaşului peşte este aruncat în mare după ce a fost curăţat de aripioare.
„Ideea mi-a venit în timp ce lucram pe un vas de croazieră în Caraibe. Am descoperit că lumea consumă carne de rechin deşi nu avea nici un gust.”, a declarat Budi pentru Reuters Television. Faimosul bucătar deţine acum restaurantul Pak Item din staţiunea Jimbaran, Bali. „Când am revenit acasă am observat că nimeni pe aici nu consumă carne de rechin, nici măcar la restaurant. Aşa că am deschis restaurantul meu şi am încercat să găsesc reţete pentru acest tip de carne”, a adăugat bucătarul în vârstă de 42 de ani. Datorită faptului că se îmbracă mereu în negru, Budi este cunoscut în staţiune drept „Mr. Black” (tr. Domnul negru)
Ecologiştii sunt de părere că cererea foarte mare de aripioare de rechin, mai ales în China, pune în pericol existenţa câtorva specii de rechini. Pescarii din Spania şi Indonezia şi-au construit o afacere şi pescuiesc rechini pentru aripioare apoi aruncă înapoi în mare carcasele.
Budi nu serveşte aripioare de rechin în restaurantul său, Pak Item. Deşi vreme de 2 luni a tot căutat ingredientele ideale pentru a marina carnea de rechin, spune că efortul a meritat dar nu doreşte să-şi publice reţeta de succes. Din 2005 încoace restaurantul a devenit din ce în ce mai cunoscut şi apreciat de gurmanzi, mai ales că oferă o varietate mare de preparate din carne de rechin: friptură, grătar, carne prăjită sau chiar combinată cu orez, legume şi sosuri specifice locului.
Materia primă a lui Budi o reprezintă rechinul negru de coral care are mai puţin de 4 m. lungime şi se aprovizionează zilnic de la pescari local din Bali, care vor să scape de rechinii care nu au aripioare bune pentru supă.
Restaurantul Pak Item e considerat o sursă ieftină de proteine.
Pro şi contra
Bineînţeles, nu toată lumea e mulţumită. Ecologiştii au protestat împotriva pescuitului de rechini şi au propus o lege care să protejeze uriaşii peşti.
Atunci când vine vorba de pescuit în exces sau braconaj, Indonezia se află pe primul loc în lista acuzaţilor. Oficialul indonezian al organizaţiei World Wide Fund for Nature a declarat că până şi cei mai mici rechini au fost prinşi, omorâţi şi aruncaţi în mare, cu sau fără aripioare.
„Oficial Indonezia a ratificat Tratatul Internaţional al Speciilor pe Cale de Dispariţie din Flora si Fauna Sălbatică şi prin urmare astfel de activităţi (pescuitul de rechini) ar trebui să fie limitate”, a declarat Satriani. Indonezia, împreună cu alte ţări nu au raportat volumul total pescuit. „Indonezia e cea mai mare ţară consumatoare de rechin. Dar această ţară nu se află pe lista celor mai mari 20 de exportatori. Ciudat. În Indonezia se prind cei mai mulţi rechini dar nu s-a înregistrat vreodată ca marfă de export rechinul.”, a mai adăugat Satriani.
Rechinii, care vieţuiesc în toate mările şi oceanele planetei, sunt vulnerabili la braconaj, au un ciclu de viaţă îndelungat şi se reproduc încet.
Un adevărat loc de „pelerinaj” pentru gurmanzi, regiunea Puglia este situată în sud estul Italiei, în aşa zisul „călcâi” al statului italian.
Puglia se întinde pe linia coastei Italiei, regiune renumită pentru fermele prospere şi preparatele culinare alese. Aproape în toată Italia se organizează târguri locale unde poţi degusta delicatesele specific italiene. Standurile cu mâncare te aşteaptă să te înfrupţi din tot ce au italieni mai bun şi aşa cum probabil te-ai obişnuit deja poţi găsi standuri cu suveniruri precum tricouri sau luminiţe colorate. De regulă cea mai mare pizzerie din oraş organizează un concert cu muzică taranta (muzică folk locală) sau banda (muzică interpretată la instrumente de suflat din alamă) iar în unele locuri poţi admira frumoasele Italiei în cadrul unui mini concurs de miss.
Tradiţii şi istorie.
Pe vremuri târgurile locale erau organizate la voia întâmplării, în momentul în care mai mulţi fermieri se adunau în oraşe pentru a cumpăra şi vinde produse. Festivităţile de astăzi sunt dictate de tradiţie, de sezon sau de capriciile orăşenilor. Cele mai multe festivaluri sunt organizate în sezonul vacanţelor, în Iulie şi August. Localnici sunt prietenoşi deşi cea mai sigură cale de a le ajunge la inimă e să te înfrupţi din delicatesele specifice locului.
Calendarul festivalurilor
Dacă vrei să porneşti într-o călătorie prin Puglia atunci ar fi bine să arunci o privire peste calendarul festivalurilor din timpul anului. Afli unde e mai bine să mănânci, care sunt specialităţile zonei sau care e cel mai bun moment al anului pentru a degusta anumite preparate. De asemenea, dacă ştii limba italiană nu ezita să cumperi revista Qui Salento, un săptămânal de unde poţi afla ultimele modificări din programul festivalurilor.
1. Ianuarie: La mijlocul lui Gerar, în Novoli (Lecce) se se ţine sărbătoarea Puccia dell’Ampa. Aici poţi degusta un fel de sandwish făcut din pâine coaptă pe vatră umplută cu murături sau brânză ricotta foarte tare şi picantă.
2. Februarie: pe data de 23 februarie eşti aşteptat la Celenza Valfortore (Foggia) la Festivalul Caracatiţei (Festa della Pignata). Aici poţi descoperi delicatese preparate din tentacule de caracatiţă. Dacă ai ratat totuşi festivalul nu ezita să treci pe la restaurantul Taranto situat pe strada Trattoria da Ugo, cnr Via Cataldo de Tulio & Via Fontana; tel: (0039). 329.141.58.50
3. Martie: în Lecce, mai exact în staţiunea termală Santa Cesàrea Terme, se ţine sărbătoarea colacilor de Paşte. Au forma inelară şi se prăjesc în ulei. Se pot găsi în brutării. Această sărbătoare nu are o dată anume, dat fiind faptul că ţine de sărbătoarea Paştelui.
4. Aprilie: pe 23 aprilie poţi participa la Festivalul San Giorgio (Sfântul Gheorghe) din Vieste (Foggia), festival care se ţine în acelaşi timp cu sărbătoarea omletei (prosaic frittato). O altă sărbătoare pe care îţi recomandăm să nu o ratezi e Festivalul Biscuiţilor şi a Vinului (Sagra dei Tarallucci e Vino). Cu această ocazie ar însemna să călătoreşti până în Alberobello (Bari) până în data de 28 aprilie. Delicatesea Festivalului Biscuiţilor o reprezintă taralli, un sortiment de biscuiţi tradiţionali dulci sau picanţi specifici regiunii Puglia.
5. Mai: florile încântă văzul iar câmpiile verzi farmecă fiind luna perfectă pentru Festivalul Cireşelor. Această sărbătoare se ţine în localitatea Leverano (Lecce) în data de 25 mai. Un festival asemănător se desfăşoară şi în localitatea Conversano (Bari). Începe în data de 15 mai şi ţine până la sfârşitul lunii. Aşteaptă-te la multe cireşe şi produse pe bază de cireşe.
6. Iunie: în localitatea Zollino (Salento) se organizează, la sfârşitul lunii iunie, sărbătoarea sceblasti – pâine tradiţională specifică zonei inspirată de la greci; conţine cimbru, ulei de măsline şi tomate. Salento e o zonă cu puternice influenţe greceşti.
7. Iulie: în multe oraşe şi sate din Puglia te poţi desfăta cu aroma pepenelui, prezent la orice colţ de stradă. De asemenea în această lună se organizează festivalului dedicate baghetelor Frisella. Baghetele se umezesc bine cu apă, sos de tomate sau bulion, ulei, oregano şi sare. Fermierii iubesc aceste baghete, fiind preferate mai ales vara când temperaturile sunt ridicate.
În a treia săptămână a lunii iulie în Crispiano se organizează festivalul ficatului, al melcilor, al pâinii şi al îngheţatei.
8. August: majoritatea italienilor îşi iau concediile de odihnă, imigranţii se întorc acasă iar pregătirile pentru festivaluri ating apogeul. La începutul lunii august nu rata Festivalul Della Polpetta din Felline, sărbătoarea chiftelelor asezonate cu bucăţele din roadele verii.
Pe 15 august nu rata Sannicandro di Bari, sărbătoare ce aduce tribut preparatelor cu specific local denumite orecchiette (paste în formă de melcişiori sau scoici). Dacă totuşi nu ai ajuns la festival poţi savura aceste paste peste tot în Puglia. Îţi recomandăm Osteria degli Spiriti (Via Battisti 4) din Lecce.
9. Septembrie: apropierea toamnei se simte deja în aer astfel că locuitorii din Sammichele (Bari) celebrează noul sezon prin Festivalul Zampina Salsiccie (cârnaţi cu formă spirală). Se servesc cu mozzarella şi un vin bun. Aceşti cârnăciori sunt o specialitate locală.
10. Octombrie: la sfârşitul lunii se sărbătoreşte friptura de porc în Muro Leccese şi Ortelle. Dacă nu poţi ajunge la acest festival dar ai poftă de friptură de porc aşa cum numai italienii ştiu să o prepare, îţi recomandăm localul Locorotondo’s La Braceria (Via Cesare Battisti 28). De asemenea locuitorii oraşului Cisternino păstrează cu sfinţenie tradiţia fripturii de porc la pachet, numită fornello pronto.
11. Noiembrie: această lună e destinată festivalurilor vinului. În Locorotondo (Bari) poţi degusta un excelent vin alb specific acestei localităţi (în Puglia strugurii roşii sunt cei mai buni) în cadrul Festivalului del Vino Novello (n.r. Vinului Nou). O altă sărbătoare importantă e Vino Novello e Caldarroste (Festivalul Vinului Nou şi al Castanelor). Dacă le-ai ratat pe ambele, nu e cazul unei tragedii. Te poţi desfăta cu un vin bun la restaurantul Vineria Barsento în Noci sau Il Cucco (Corso Umberto I 137) în Cisternino.
12. Decembrie: ultima lună din an include, pe lângă serbările de Crăciun şi Anul Nou, Festivalul Pettola, clătite cu scorţişoară date prin zahăr sau sare, servite fierbinţi sau însiropate cu vin fiert.
11. Maghiran: deşi se aseamănă foarte bine cu oregano, maghiranul are o aromă mai apropiată de cea a busuiocului. Se foloseşte la: mâncăruri pe bază de tomate, preparate din carne de vită, pui, curcan şi peşte, fasole şi legume, supe şi fripturi.
12. Oregano: are o aromă dulceagă şi piperată în acelaşi timp. Spre deosebire de maghiran, oregano are o aromă mai puternică. Se foloseşte în special în bucătăria italiană şi greacă, în preparate din carne de vită, miel şi peşte. De asemenea sosul pastelor va avea un gust deosebit dacă adaugi oregano. Se mai poate folosi la prepararea supelor şi fripturilor.
13. Paprika: condiment roşiatic, dă o aromă dulce-iute mâncării, în funcţie de cantitate şi soi. Paprika se foloseşte în special în bucătăria spaniolă, în prepararea supelor, fripturilor şi a celebrului gulaş. De asemenea poţi folosi acest condiment şi atunci când pregăteşti o mâncare de fasole, în prepararea legumelor, peştelui sau chiar în sosuri pentru salate (salata mexicană).
14. Rozmarin: această plantă se recunoaşte foarte uşor datorită frunzelor sub formă de ace şi aromei de brad pe care o emană. Rozmarinul e un condiment foarte puternic, foloseşte-l cu atenţie atunci când găteşti peşte la grătar, legume (cartofi, broccoli), umpluturi sau paste. De asemenea în comerţ poţi găsi pâine cu rozmarin.
15. Salvie: plantă cu o aromă deosebit de puternică, salvia se aseamănă la gust cu menta. Poţi folosi salvie atunci când găteşti carne de pui sau de raţă, carne de porc, fripturi, supe, legume, cartofi noi, umpluturi sau orez.
16. Cimbru: plantă cu o puternică aromă de mentă şi lămâie. Există mai multe soiuri de cimbru dar cel de grădină e folosit cel mai adesea la gătit. Nu uita de cimbru atunci când găteşti carne de pui, de curcan sau peşte, legume (morcovi, cartofi noi), fasole, tomate sau sosuri pe bază de tomate, supe şi fripturi.
Vrei să dai o aromă deosebită mâncării dar fără a folosi grăsimi, sare, zahăr sau conservanţi? Foloseşte plante şi condimente care schimbă culoarea mâncării, textura, gustul şi îi dau o aromă senzaţională.
1. Busuiocul: în lume există multe tipuri de busuioc dar soiul cel mai bun pentru gătit e cel cu frunze mici de culoare verde deschis. Busuiocul face parte din aceeaşi categorie cu menta cu menţiunea că primul are o aromă mai dulceagă. La ce poţi folosi busuiocul? Dacă găteşti mâncăruri cu specific italian e musai să ai la îndemână busuioc. Fie că găteşti paste sau pui, mâncarea va primi o aromă deosebită. De asemenea îl poţi folosi şi când găteşti peşte sau scoici.
2. Frunza de dafin: De obicei dafinul se comercializază atunci când e uscat. Au o aromă puternică, asemănătoare scorţişoarei şi cuişoarelor. E bine de ştiut că o singură frunză degajă o aromă intensă, aşa că nu e bine să abuzaţi. De obicei frunza de dafin se lasă un clocot şi apoi se scoate din mâncare. Dafinul se foloseşte la: mâncare de fasole, mâncăruri cu tomate, supe şi sosuri.
3. Seminţele de chimen: acestea adaugă o aromă asemănătoare alunelor.
Seminţele maronii le întâlneşti în special în pâinea de secară. Seminţele de chimen se mai folosesc atunci când găteşti legume precum varză, morcovi, cartofi, gulie sau dovlăcei.
4. Pătrunjel: binecunoscutul pătrunjel dă o aromă aparte supei dar şi fripturii. Cel mai bun gust îl are când e proaspăt. Pătrunjelul se foloseşte mai ales în bucătăria franceză, în prepararea mâncărurilor din peşte şi scoici, preparate din carne de găină şi curcan, legume şi salate.
5. Praful de chili: un amestec de praf de ardei iute, oregano şi alte condimente, chili este specific Asiei. Se foloseşte la mâncarea de chili, preparate cu fasole sau fripturi, orez şi chiftele.
6. Arpagic: face parte din aceeaşi categorie cu ceapa. Se foloseşte când e proaspăt deoarece când e uscat nu are o aromă puternică. Găteşte cu arpagic: carne de vită, de pui, curcan şi fructe de mare, legume (cartofi, castraveţi, porumb, varză sau morcovi), salată verde, sosuri, supe, omlete sau paste.
7. Coriandru: asemănător ţelina, coriandrul are o aromă citrică şi proaspătă. Frunzele verzi de coriandru completează mâncărurile picante. Se foloseşte în special în bucătăria mexicană, latină sau asiatică, în prepararea orezului şi a fasolei. De asemenea nu ezita să adaugi coriandru atunci când găteşti peşte, scoici, carne de pui sau curcan sau salate.
8. Pudră de curry: este un amestec de condimente precum piper, ardei iute, ghimbir, ceapă, scorţişoară, paprika, nucşoară sau tumeric. Aroma prafului de curry depinde de ingredientele pe care cuprinde, în funcţie de ţara de origine şi specific. Se foloseşte în bucătăria indiană şi sud asiatică, supe cu carne, preparatelor din carne de pui, curcan şi şuncă, în prepararea pastelor şi a mâncărurilor cu orez.
9. Ghimbir (uscat): în forma uscată, ghimbirul are o aromă dulceagă, puţin acidulată. Se foloseşte în cazul fructelor (mere şi pere), preparatelor din carne de pui, curcan şi şuncă, în gătirea marinatelor, pâinii sau chiar în prepararea mâncărurilor cu orez.
10. Nucşoară: are un gust dulce şi se foloseşte la mâncăruri din carne de vită sau pui, deserturi, blaturi de prăjituri sau legume precum morcovi, broccoli, varză de Bruxelles sau conopidă.
