Fa si tu niste oameni fericiti de sarbatori, oricum nu mai ai ce face cu hainele vechi. O campanie sustinuta de majoritatea bloggerilor oradeni.
In perioada 10-14 decembrie 2007, intre orele 16.00 - 18.00, vino cu hainele pe care vrei sa le dai mai departe in Oradea, pe str. Tudor Vladimirescu nr.48 (sediul Utopium).

Se tot discuta de incalzirea Globala de mai bine de 10 ani. Prea putin fac insa ceva pentru a impiedica acest fenomen. Unii spun ca e o prostie, ca e doar o simpla obsesie a unora iar faza cu topirea ghetarilor de la poli e chiar o exagerare.

Acum sincer cine sa creada asa ceva … auzi tu , topirea ghetarilor de la poli. Adica, cam, cat de cald sa fie acolo la Mos Craciun ca sa se poate topi ditamai aisbergul? Raspunsul e unul alarmat de simplu: DESTUL.

Asa si ? se vor intreba poate unii. Cu ce anume ne influenteaza pe noi daca se topesc niste cuburi gigantici de gheata? Sa fim seriosi, o sa vina iarna si o sa inghete totul la loc. Problema e ca nu e chiar asa de simplu. In ultimi ani cercetatorii au descoperit ca, pericolul cel mai mare il reprezinta ghetarii care sunt pe uscat si nu cei din ocean. Odata ce gheata incepe sa se topeasca, apa se comporta asemeni termitelor, perforant stratul de gheata pana cand da de stratul de roca, dizlocand bucati imense de gheata.

Faptul cel mai dureros e, ca aceste calote de gheata servesc ca refugii pentru animalele care traiesc in aceste zone ale globului. Ma refer aici in special la ursii polari, care strabat km intregi inotant pana cand gasesc o portiune de gheata pe care se pot odihnii. Cum gheata este in continua topire, aceste animale gasesc din ce in ce mai putine asemenea locuri, adesea, ei gasindu-si sfarsitul prin inec epuizati dupa km parcursi in apa.

Ce e de facut?

Raspunsul este simplu. Putem reduce acele surse care contribue la poluare atmosferei. Sa reducem consumul de energie care nu este unul ecologic; sa cautam noi resurse ecologice cum ar fi cel eolian sau cel solar.

NU LASA ca indiferenta unei generatii sa condamne o generatie care inca nu s-a nascut.

Gaseste solutii in prezent pentru un viitor mai curat.

Consider ca viata acestor braduti nu ar trebui sa se sfarseasca odata cu terminarea sarbatorilor de iarna. In loc de bradutii taiati, a caror viata se termina asa timpuriu, am putea inchiria braduti plantati in ghivece, braduti care odata cu terminarea sarbatorilor vor fi dusi inapoi in  padure unde vor trai in continuare, astfel incat, ne putem bucura de frumusetea lor si anul urmator.

Va doresc  o lectura placuta.

Povestea brăduţului 

de Oana Olar

Trecuseră în sfârşit sărbătorile de iarnă şi m-am decis să stric brăduţul şi să-l duc la gunoi. Începea să se scuture şi nu aveam chef de măturat în fiecare zi.

Mă bucurasem de Crăciun de frumuseţea şi mirosul bradului şi socoteam că îmi era de ajuns. Zis şi făcut.

Am ieşit din scara blocului şi m-am îndreptat spre ghena de gunoi. Afară începuse să ningă cu fulgi mari ce se roteau în căderea lor ca nişte steluţe jucăuşe.

În jurul ghenei, o grămadă de brazi. Zăceau acolo, rupţi, dezpodobiţi, uscaţi , ca vai ş-amar de ei.

Am aruncat şi eu brăduţul meu şi am dat să plec.

• Uitaţi-vă la ei cum ne aruncă! Strigase un brăduţ aflat acolo de mai demult. 

În acel moment mi s-a părut că am auzit ceva. M-am uitat în stînga… nimic. M-am uitat în dreapta …nimic. Eram doar eu pe stradă. Mi-am zis… că poate oi fi visat. Dau să merg înspre bloc, cînd aud din  nou:

• Nici nu le pasă că noi murim. S-au bucurat câteva zile şi apoi ne distrug, ne aruncă fără milă.

De data asta era adevărat. Auzisem clar şi desluşit. Mă uit înspre ghenă şi îl observ pe cel revoltat.

• Ne împodobesc cu tot felul de globuri, beteală, ciocolată, se bucură în seara Crăciunului şi apoi ne aruncă! Îi ţinură unisonul ceilalţi.

Am hotărît să intru în scara blocului şi să ascult discuţia brăduţilor.

• Să vă povestesc cum am ajuns eu aici! Când eram doar o micuţă sămînţă,o rafală de vânt m-a aruncat din căsuţa unde locuiam (din conul mamei). Şi m-a purtat pe sus, printre nori, m-a plimbat prin păduri şi m-a aşezat întâi pe o câmpie. Dar mie nu mi-a plăcut acolo. Era prea mult soare, nu îi mai aveam alături pe fraţii mei, brăduţii. Sufeream şi l-am rugat pe vânt să mă ducă în altă parte, mai sus, lângă prietenul meu molidul.

Vântului i s-a făcut milă de mine şi mi-a ascultat ruga, Astfel am ajuns la noua mea casă, Aici, în condiţii prielnice am crescut mare şi m-am făcut voinic. Eram fala pădurii. Lumea venea să  se plimbe, să profite de iarba verde şi se minuna când mă zărea. Au trecut anii şi eu mă întăream mereu.

Însă în iarna asta, s-a întamplat tristul eveniment. Un copil a venit în pădure cu tatăl său să îşi aleagă un brăduţ de Crăciun. S-au plimbat ei ce s-au plimbat şi cînd au dat cu ochii de mine, am ştiut că mi-am găsit sfîrşitul.

Copilul a strigat:

• Tati, tati, pe ăsta îl vreau! Am să îi pun multe globuri şi am să îl fac frumos, iar Moş Crăciun îmi va aduce multe daruri.

M-au tăiat fără milă şi m-au lăsat atât de micuţ încît să pot intra în casa lor. Apoi m-au îmbrăcat în haine de sărbătoare. Eram într-adevăr frumos şi eram din nou mîndru de mine. Mă făleam seara în geam cu beculeţele şi bogăţia mea. Dar după câteva zile, au început să îmi cadă frunzuliţele şi pe oameni i-am deranjat. Au hotărât să mă arunce la gunoi. Le-am fost de folos atât cât au avut nevoie de mine. Restul… nu mai contează! Îşi încheie brăduţul povestirea.

Am urcat în grabă scările, am intrat în casă şi m-am dus la fiul meu şi i-am spus:

• La anul, fiule, vom merge şi vom lua un brăduţ artificial.
• Dar de ce, tăticule?
• Pentru că şi acela poate fi frumos, la fel de furmos ca şi unul din pădure. Dar mai ales acela nu va suferi când va fi tăiat şi adus în casă pentru ca mai apoi să fie aruncat la gunoi. Îl vom putea păstra mai mulţi ani, nu va face mizerie, iar farmecul Crăciunului va fi la fel.

Însă vara, cînd vom merge la plimbare ne vom putea buucra de umbra pădurii, de aerul curat, de cîntul păsărelelor şi vom fi mai bogaţi.

Ochii copilului se umplură de lacrimi. A înţeles de ce îi spusesem aceste lucruri şi ştia că aşa va fi mai bine.

Speram ca odata cu aprobarea legii , pe viitor, cruzimi precum cele de astazi, cand doi cai au fost mutilati cu cruzime la Caransebes, ar putea fi pedepsite cu amenzi de pana la 10.000 de lei sau chiar cu 10 ani de inchisoare.
Potrivit proiectului de lege, va constitui infractiune orice act de cruzime fata de animale, sacrificarea lor in conditii de suferinta, dar si organizarea pariurilor pe lupte intre animale de orice fel. De pedepse nu vor scapa nici cei care provoaca sufocarea, torturarea sau mutilarea animalelor.
Pedepsele sunt amenzi cuprinse intre 300 si 10.000 de lei, iar infractiunile pot fi sanctionate cu pedepse intre cinci si zece ani.

Inca mai sper ca in tara asta se poate face ceva corect, inainte de-a nu fi mult prea tarziu.