Blogul Designerului

Daca nu ar fi tragic as spune ca e amuzant. La nici 500 de m de centrul civic al Oradiei, putem gasi adevarate ruine. Nu ma refer la cele ale Cetatii Oradiei, ci la ruinele unor case a caror proprietari par a nu exista.

In aceste ruine traiesc (mai mult sau mai putin abuziv) persoane de etnie rroma, adulti si copii. Problema mea nu este cu apartenenta etnica a acestor cetateni, desi sunt convins ca autoritatiile ar fi intervenit pentru clarificarea situatiei mult mai repede daca, acolo, si-ar fi gasit adapost oameni care provin din alte etni. Ma intreb, oare cat timp cei de la primarie vor ignora conditiile si vor clarifica modul in care stau acesti oameni. Raspunsul pare ca vine de la sine. Doar atunci cand, ne mai facand fata treceri timpului, structura si asa subreda a acestor cladiri, va ceda provocand victime, chiar decesul a celor care trec prin zona, sau a celor care locuiesc in aceste ruine.

Un alt aspect destul de deranjant e faptul ca aceste ruine au devenit, pe langa adapost si loc de depozitare a gunoiului. Seara de seara, mirosuri care nu aduc a parfumuri cu nume celebre, se ridica si cuprind inprejurimile. Ai senzatia ca treci pe langa un crematoriu in care se incinereaza sconcsi.

Poate, cei care ar trebui sa se ocupe cu aspectul acestui oras vor face ceva pentru aceste ruine, poate se vor gasi si de ce nu obliga, adevaratii proprietari, sa faca ceva pentru consolidarea sau demolarea acestor cladiri care sunt adevarate bombe cu ceas. Pana una alta, acesti cetateni isi traiesc viata in continuare adunand mormane de gunoaie fara sa fie deranjati de nimeni. Ei sunt cei care fac legea aici.

Se spune ca adevarata iubire nu are limite, poate depasi orice obstacol si poate supravietui trecerii timpului.

Arheologi din Italia au descoperit un cuplu ingropat in urma cu aproximativ 5000 – 6000 de ani, care inca se mai imbratiseau. “Este un caz extraordinar” a spus Elena Menotti, ceea care a condus echipa de arheologi.
“Nu s-au mai gasit pana acum doua persoane inmormantate impreuna din perioada neoliticului, si mai ales doua persoane care sa se imbratiseze, iar ele chiar se imbratiseaza”.

Impresionanta poveste, o poveste de dragoste care ar trebui sa fie un adevarat model pentru noi. Se pune ca la inceput exista iubire, cu timpul aceasta se transforma in atasament si in devotament. Poate ca asa este, insa cred cu tarie ca pot exista cazuri extraordinare in care nimeni si nimca nu poate impiedica doua persoane care sunt facute una pentru alta, sa fie despartite. Vreau sa cred ca iubirea adevarata este sentimentul cel mai nobil si mai puternic al omului, este poate una din acele sentimente care ne fac atat de speciali ca specie.

Sambata, 15 decembrie, de la orele 11, la bazinul Olimpic din Oradea, a avut loc un eveniment pe care il asteptam de atata vreme. Primul amical intre doua echipe de polo feminine. Dinamo Oradea a intampinat echipa de polo feminin din Cluj. Intalnirea dintre cele doua echipe nu a fost pentru prima data; o prima intalnire avand loc la Cluj, in luna septembrie.
Clujencele desi putine la numar si-au aratat inca de la inceput “coltii” preluand conducerea. E de apreciat totusi evolutia oradencelor. Ele antrenandu-se doar de 3 ori pe saptamana sub atenta supraveghere a antrenorului Zoltan Orban, fiind inpreuna doar din august, anul acesta.

Dupa un timp, antrenorul Marcel Cosma, a cerut antrenorului din Cluj, in imprumut 4 jucatoare, creindu-se echipe mixte, in felul acesta cele doua echipe s-au mai echilibrat facand jocul mult mai dinamic.

Cele doua echipe vor avea ocazia sa se revada si cu putin noroc sa isi combine fortele pentru a infrunta fetele de la Dinamo Bucuresti. Meciurile vor avea loc cel mai probabil candva intre sarbatoarea craciunului si revelion; echipa din Bucuresti urmand sa vina la Oradea.

Asemenea meciuri amicale sunt de bun augur, doar in felul acesta fetele celor doua echipe din Ardeal vor avea sansa sa invete una de la alta si sa evolueze, scopul final fiind aceela de a bate echipa bucuresteana.

Mai multe poze aici.

Am constatat ca in ultima perioada colegii mei blogari, la fel ca si mine de altfel, am declansat o adevarata vanatoare de vrajitoare. Ma refer aici la numeroasele articole aparute pe diverse blog-uri, care nu fac altceva decat sa arate cu degetul catre mizeria si poluarea din acest oras. O facem de parca aceasta problema ar fi aparut brusc peste noapte. Masinile abandonate si mancate de rugina, taierea copaciilor de pe malul Crisului, poluarea cu diversi agenti chimici a malului si al Crisului Repede, sau mormanele de gunoaie de la Ciuperca si de ce nu hartiile aruncate in plin centrul orasului, toate astea sunt probleme mai vechi. E bine ca le vedem si ca in felul nostru incercam sa-i amendam pe cei care ar trebui sa se ocupe cu inlaturarea lor. Totusi, in afara de aceste actiuni, ce anume facem concret pentru a preveni, inlatura sau a elimina odata pentru totdeauna aceste lucruri neplacute? NIMIC sau foarte putin.

E vremea sa spunem STOP si sa punem piciorul in prag. E timpul ca si noi sa facem ceva. Lansez tuturor o provocare.

Ma gandeam sa gasim o metoda prin care, am putea pune, umar de la umar, noi blogarii si sa adunam o suma X de bani, cu care sa putem sa cumparam puieti de pomi care, la primavara sa ii planta pe malul Crisului, prin parcuri sau de ce nu chiar in fata blocului sau a casei in care stam, copaci care sa ii adoptam si de ce nu sa fie botezati cu numele blogarului sau a firmei care a ajutat la achizitionarea lui. In felul acesta s-ar mai reduce poluarea si s-ar crea mai multe spatii verzi.

Sincer va spun ca nu ma pricep la partea legala, insa sunt convins ca se vor gasi printre cititori si pesoane care stiu. Pe acestea ii rog sa imi scrie la urmatorul mail: uncopacpentruoras@yahoo.com sau chiar direct pe blog.

Una din posibilele surse pentru a strange banii necesari, ar fi, colectarea maculaturii adunate de la diverse compani, maculatura care de obicei este aruncata la gunoi. Odata colectata ea poate fi vanduta, in felul acesta inpuscam doi iepuri dintr-un foc (odata reciclam hartia, in felul acesta se vor salva numerosi copaci, iar in al doi-lea rand adunam bani).

Tot la adresa de mai sus sau direct pe blog astept alte posibile solutii sau propuneri.

Nu sta cu mana in san. Fa de azi ceva pentru ca ziua de
maine sa fie una mai curata. Puterea e in mana noastra. E vremea faptelor.

Mai jos am postat un posibil poster pentru campanie… astept propuneri si de ce nu adaugari la cel existent.

Fa si tu niste oameni fericiti de sarbatori, oricum nu mai ai ce face cu hainele vechi. O campanie sustinuta de majoritatea bloggerilor oradeni.
In perioada 10-14 decembrie 2007, intre orele 16.00 - 18.00, vino cu hainele pe care vrei sa le dai mai departe in Oradea, pe str. Tudor Vladimirescu nr.48 (sediul Utopium).

Sarbatoarea Craciunului ne bate la usa. Orasul si-a inbracat straiele de sarbatoare. Cladirea Primariei se scalda in zeci de lumini, in fata acestea, ca in fiecare an si-a gasit loc si un brad. La randul ei si corso-ul a fost inpodobita cu zeci de ghirlande.
Partea trista e ca, alaturi de bradutii adusi si inpodobiti pe centru, au fost adusi si plantati, ca in fiecare an, gherete de lemn, care nu se asoteaza in nici un fel cu arhitectura cladirilor si a zonei. Poate gresesc. Poate nu reusesc sa cuprind intregul peisaj, sa vad maretia si design-ul rafinat a acestor bodegi.
Prostul gust si atmosfera de talcioc se pare ca si-a gasit loc si in anul asta. Nu inteleg de ce era nevoie de asa ceva?
Chiar era nevoie de atatea tarabe? Consider ca atmosfera de sarbatoare ar fi putut fi intregita de mici coruri de copii, sau de ce nu de adulti, care sa cante colinde, sau diverse melodii specifice sezonului.
Am inteles ca aceasta perioada a devenit una prielnica comertului. Tot ce alta data reprezenta adevarata valoare a Craciunului acum e doar o poveste de adormit copii. Spiritul Craciunului a murit. Traiasca comertul si prostul gust ! Tot romanul mai nou trage sa scoata cat mai mult profit din ori ce si mai ale ori cum.
Lasand la o parte prostul gust al romanului si mergand mai departe pe corso, constat cu amaraciune ca in dreptul unui ATM- sediul unei banci, trona in plina splendoare un morman de gunoi. Hartiile aruncate se pare ca nu deranjau pe nimeni (in afara de mine). Ma gandesc ca ele au fost intentionat lasate asa, probabil ca in felul acesta cei de la banca vroiau, sa simuleze zapada, ce lipseste din peisajul de bazm al frumosului oras.
Astept Cracinul si cu el sper si primul strat adevarat de zapada.
Poate asa, mizeria creata de noi va dispare, cel putin pentru o vreme, inlocuita de albul imaculat al zapezii … pentru un scurt timp

Citeam pe un sit ca niste domni specialisti, probabil in lipsa de ocupatie sau cu sechele ramase inca din perioada scolii, au calculat viteza cu care Mos Craciun se deplaseaza.
Iata o parte din articol:

“Specialistii au calculat: Mos Craciun circula cu 5.800 de km/secunda

Perioada sarbatorilor de iarna poate fi una foarte obositoare si stresanta chiar si pentru Mos Craciun.

Pentru ca in zilele de 24 si 25 decembrie, este asteptat sa aduca cadouri tuturor copiilor, din toate religiile, care traiesc in peste 2,5 miliarde de locuinte, specialistii de la compania de consultanta si inginerie Sweco au calculat viteza cu care trebuie sa zboare sania trasa de reni pentru a face inconjurul lumii. “Noi estimam ca in medie pe Pamant traiesc 48 de oameni pe fiecare kilometru patrat si ca in localitati, casele se afla la 20 de metri una de alta. In aceste conditii, daca Mosul pleaca din Kirgizstan si zboara impotriva sensului de rotatie al Pamantului, el are la dispozitie 48 de ore pentru a da toate cadourile”, a explicat un inginer al firmei Sweco, Anders Larsson. Astfel, pentru pentru a putea face inconjurul lumii in 48 de ore, sania lui Mos Craciun trebuie sa parcurga 5.800 de km intr-o singura secunda.”Dispune de 34 microsecunde pentru fiecare oprire”, adica pentru a aluneca pe semineu, depune pachetele si pleca repede cu sania sa, mai spune Larsson. Despre Mos Craciun se stie ca traieste la Polul Nord, desi in mai multe localitatati din zona de nord, inclusiv in orasul finlandez Rovaniemi, se crede ca ar fi adevarata sa casa.
Un alt studiu care circula pe internet arata ca atelajul lui Mos Craciun, incarcat cu tone de cadouri si circuland cu o viteza supersonica, este condamnat sa dispara in flacari si sa se dezintegreze in 4,26 miimi de secunda din cauza rezistentei aerului.”

OK… nu stiu daca chiar era vital ca cineva sa calculeze viteza de deplasare a lui Mos Craciun. Ceea mai tare faza e chiar la finalul articolului: mi-l si imaginez pe Santa si cu Rudolf in flacari. Chestia in sine imi da dureri de cap. Imi aduce aminte de problemele alea stupide de la scoala, in care profesorul, punea elevul sa calculeze punctul unde se vor intalni cele doua trenuri care circula din sens opus, unul venind din oarsul A iar al doi-lea din B.

Ma tot intreb oare, de ce simtim nevoia sa distrugem farmecul acestor sarbatori. Incetul cu incetul mi se face scarba cand ma gandesc la decembrie. In loc de zapada avem ploi si noroi, in loc de colinde avem doar claxoane, imbulzeala prin magazine, injuraturi si nervi. Nimic din ceea ce ar trebui sa insemne aceste sarbatori nu mai e. Totul a devenit mai rece (si asta nu din cauza vremii de afara) si mai comercial. Craciunul nu inseamna profit, sau mancare si bautura pana ajungi in coma la spital. Craciunul inseamna omenie, inseamna sa fi mai bun, inseamna sa iubesti si sa fi alaturi de cei dragi.

Pe nimeni nu intereseaza in ce fel acest batranel grasut reuseste sa ajunga la fiecare dintre noi. Mult mai important mi-se pare daca el ajunge la fiecare dintre noi. Consider ca nimeni nu ar trebui sa fie uitat. Toti meritam un cadou. Asta inseamna Craciun. Iar cel mai important lucru sa gasim pe cineva la care sa tinem si sa fim alaturi de el.

Nimeni, in seara de Craciun nu ar trebui sa fie singur. Doar alaturi de cei dragi putem simti adevarata vraja a acestei minunate sarbatori.

Sarbatori Fericite la toata lumea si un calduros La Multi Ani! tuturor celor cu numele de Nicolae.

Publicitatea nu are limite. Cateva fotomodele din Italia, au aparut aproape goale intr-un calendar postat pe un sit. Nimic ciudat in asta. Insa devine brusc, daca, constati ca respectivele domnisoare pozeaza langa sicrie. DA ati citit bine SICRIE.
Se pare ca firma care a comandat aceste poze, cu cele 12 femei sexy, nu dorea decat sa prezinte ultimele tendinte de sezon in materie de sicrie. IACC… OK eu sunt designer… treaba mea e sa conving publicul tinta sa cumpere produsele clientului meu, in cazul de fata SICRIE.
Din punct de vedere al marketingului totul pare a fi OK, insa, sa pui femei aproape goale langa niste cosciuge?!?
La o prima vedere nu prea am inteles care ar fi legatura intre cele doua, insa, afland ca respectivul proiect de promovare ii apartie unui domn Maurizio Matteucci, am inceput sa fac legatura… COSCIUG, FEMEI. Acum o sa fiu misogin, insa nu ma pot abtine si o sa incerc sa explic logica care sta in spatele campaniei.
Esti un tanar italian, sa zicem, pe la 32 de ani (varsta respectivului domn care a creat campania). Ajungi la varsta asta sa te apropii de femei. Deja ai realizezi ca ele nu musca (ma rog, unele dintre ele nu musca). La inceput totul pare minunat. La inceput ai parte de ciripit de pasarele, plimbari pe malul apei (unde e cazul). Dupa un timp vraja pare sa dispara, pana cand intr-o zi, satul de gura femeii te arunci in fata primei masini. Si de odata SCARTTTTZZZZ si pe urma BANNNGGG si la final FLOSHHHHCCC (creieri pe asfalt). Realizezi ca ai murit. Si uite asa ajungi la vorba aia: “Femeia te baga in pamant!”.
Astfel, dupa tragicul eveniment vei avea, evident, nevoie si de un sicriu. Femeia care ti-a mancat zilele si te-a impins la disperatul gest, va fi nevoita sa cumpere unul. Ea, evident, ca il va alege pe cel mai roz, mai TRENDY si mai la moda sicriu si asta nu prentru ca in felul acesta doreste sa isi exprime dragostea pe care a avut-o fata de tine ci din simplul motiv, ca respectivul cosciug se potrivea de minune cu noii ei pantofi pe care i-a cumparat tot din banii tai.
Cam asta ar fi o posibila explicatie.
Insa, adevarul pare a fi cu totul altul. Se pare, totusi ca, respectivul proiect s-a bucurat de un real succes. Artistul dorind in felul acesta sa ii incurajeze pe oameni sa fie mai destinsi in legatura cu moartea si pe cat posibil, sa vada “partea frumoasa a trecerii in nefiinta” DOAMNE CE FRUMOS s-a exprimat nenea artistu’. “PARTEA FRUMOASA A TRECERII IN NEFIINTA” hmm?!? Ma tot intreb ce o fi asa cool in a muri? Adica sa fim seriosi, daca nu esti Vampir, varcolac, Dracula, sau Isus (sorry) sunt cam slabe sanse sa revi in viata ce e drept odata ce ai scapat de lumea asta nebuna, nu prea stiu ce te-ar mai convinge sa revi.
SAU… ma intreb ce poate fi asa frumos cand de exemplu iti moare un copil sau o persoana la care ai tinut? Mai vezi partea FRUMOASA? Eu zic ca nu.
Te mai pasioneaza designul sicriului cand stii ca tot la doi metri sub pamant vei ajunge? NU.STOP UN MOMENT! Multi o sa vina sa imi spuna, ca dupa ce mori ajungi in RAI, dai de ingerasi care stau toata ziulica cocotati pe norisori pufosi si canta aceeasi melodie din nou si din nou la harpa timp de o eternitate… DEACORD. Asta e partea romantica a mortii, daca exista asa ceva? Sincer sa fiu inca nu am intalnit pe nimeni care sa fi murit si mi-ar fi spus ca toate astea exista (conexiunea cu lumea de dincolo este momentan picata. Abonatul decedat nu poate fi momentan contactat. Va rugam reveniti cand conexiune se va realiza.).
Citind mai departe am aflat ca: “pentru a promova aceasta “bucurie a mortii”, in afara calendarelor, oferite la vanzare la pretul de 9,30 euro, site-ul firmei Cofanifunebri mai ofera brichete, cutii pentru tigari si ceasuri in forma de sicrie”. FOARTE TARE FRATE ! Ce ziceam despre FRUMUSETEA TRECERII IN NEFIINTA? Acum trebuie sa dai chiar si un chef ca ti-a murit persoana iubita. Astea cu siguranta sunt romani si cu siguranta sunt urmasii lui Decebal. Doar Dacii mai dadeau chefuri cand crapa cate unul.
Eu chiar nu pricep de ce s-au scandalizat italienii cand Mailat al nostru a ucis unul de-al lor. Omu’ probabil a vazut reclama si s-a gandit ca ar putea sa ii dea familiei acesteia un motiv de chef, probabil ca erau persoane triste. Acum chiar au motiv de chef.
Articolul se incheie cu o declaratie a lui Matteucci acesta spunand ca nici nu se gandeste sa retraga de pe piata produsele controversate pentru ca spune el: “uitandu-te la calendar, oricui moartea i se pare mai frumoasa”, iar eu spun asa: LIBERTATE LUI MAILAT, omu’ nu a facut decat sa creeze fericire si a ajutat o persoana sa descopere PARTEA FRUMOASA A TRECERII IN NEFIINTA.

Cati dintre noi nu a asteptat, pe cand eram inca copii, dimineata de 6 decembrie, pentru a ne uita daca Mosu’ a lasat ceva in ghetele pe care le-am pregatit de cu seara? In alte tari, in special cele catolice, Mos Craciun este cel care lasa cadouri in ghete sau ciorapii anume pregatiti

Mos Nicolae - adevaratul Mos Craciun