Nu mai scriu la ziar!
Dan-Liviu Boeriu
dan.boeriu@gmail.com
Ironia face ca la numai două zile după ce scriam un adevărat “cântec de lebădă” (mulţumesc, Ioana!), lucrurile să devină limpezi ca lumina zilei: Jurnal bihorean a decis întreruperea oricărei colaborări cu comentatorii care-şi livrau obsesiile în paginile lui (sussemnatul, Miron Beteg, Adrian Gagiu), dat fiind faptul că ne aflăm într-un an electoral (blestemaţi politica, fi-r-ar!). Astfel fiind, pentru mine se încheie o perioadă de fix un an ca deţinător de rubrică permanentă (ha ha!) la Jurnal bihorean. Habar n-am ce urmează. Jurnalism online? Sabat? We’ll just wait and see…
Trebuie să-i mulţumesc lui Şeri (Alexandru Seres) care a avut nesăbuinţa şi curajul incredibil să mă găzduiască în Jurnal bihorean un an întreg. Mărturisesc că mă simt, oarecum, privilegiat. La vârsta de 25 de ani, câţi aveam anul trecut, mi s-a dat pe mână o rubrică în cel mai citit ziar local. Şi, timp de un an, nu s-a intervenit în textele mele NICIODATĂ. Nu mi s-a schimbat vreun cuvinţel, nu mi s-a scos nicio frază, nu mi s-a modificat niciun titlu şi, cel mai important, niciun comentariu nu mi-a fost refuzat la publicare. Aşadar, la final, spun doar atât: Mersi frumos, Şeri!
Nu ştiu ce va fi de acum încolo. Paradoxul este că, în această imaculată ignoranţă matinală, mă simt fericit.
Nu ştiu de ce te miri şi te ţuţuri: am avut “nesabuinta si curajul” sa-ti public comentariile in Jurnal bihorean pentru ca ai fost suficient de nesabuit si curajos ca sa scrii in consonanta cu mintea si inima ta. Nu am schimbat niciun cuvintel sau fraza din articolele tale pentru ca fiecare cuvant si fiecare fraza de-a ta depuneau marturie pentru o gandire dreapta si patrunzatoare, ca si pentru un suflet vertical. Nu ti-am refuzat niciun comentariu pentru ca n-ai scris niciodata la comanda, ci mereu dupa cum iti dictau mintea ta nesabuita si inima curajoasa.
Ma bucur ca am avut posibilitatea sa-ti public, timp de un an, comentariile si, in acelasi timp, imi pare rau ca, nemaifiind redactor-sef la J.b., rubrica ta nu mai poate aparea in paginile sale. Insa iti garantez ca, daca vei continua sa scrii online, nu vei regreta. Vei constata ca acesta este jurnalismul viitorului, greutatea pixelilor pe ecranul computerului nefiind cu nimic mai prejos decat cea a cernelii pe hartie.
Mai vorbim peste un an!
Comentariu de Alexandru Seres — Martie 30, 2008 @ 8:26 am
[…] unii dintre ei au renunţat din proprie iniţiativă la rubrica din ziar (Ardelean, Beteg), sau constrânşi de noua conducere a J.b. (Boeriu, […]
Pingback de Prietenii mei, editorialiştii « ALEXANDRU SERES - blog de jurnalist — Aprilie 1, 2008 @ 6:52 am
[…] unii dintre ei au renunţat din proprie iniţiativă la rubrica din ziar (Ardelean, Beteg), sau constrânşi de noua conducere a J.b. (Boeriu, […]
Pingback de Prietenii mei, editorialiştii | Alexandru Seres — Aprilie 1, 2008 @ 1:01 pm
Sunt pefect de acord cu dl. Seres, dar în același timp apreciez modestia de care dai dovadă. Ți-am parcurs cu mare interes și cu o deosebită plăcere scriitura oarecum tainică, dar cu un stil extrem de curajos (cum afirmă și dl Seres) și original, plin de patos combativ. Reușești să redai cu un remarcabil talent permanentul conflict interior-exterior! Gândurile tale sunt garnisite cu o nepământească încărcătură emoțională și asta e mare lucru!!! Felicitări!
Comentariu de Michelle — August 6, 2009 @ 12:21 pm