Blogreview - Revista blogosferei

Am luat aminte la ce scrie Orădeanul şi ne-am sesizat: şi de-abia plecă bătrânul… că l-am şi colimatat. Adikă l-am luat în colimator. Alexandru Seres, pe care mai sus-pomenitul îl zugrăveşte numărându-şi nepoţii (drept pentru care l-am făcut bunic) şi-a luat catrafusele de pe Wordpress şi s-a făcut latifundiar. Adikă are domeniu propriu. Mai egzakt, dotcom. Şi cum s-a mai mutat odată (de pe Romblog), riscă să i se piardă urma…

Mutarea are şi o parte bună. Acum blogul său e pus sub motto-ul “Cultură jurnalistică şi jurnalism cultural“, ceea ce vrea să însemne că “dinozaurul” atacă problema spinoasă a jurnalisticii sub unghiul culturii - mai precis a lipsei de cultură a jurnaliştilor. Asta dacă am înţeles noi bine, că s-ar putea să ne înşelăm şi Seres să scrie de fapt despre absenţa jurnalismului din cultura română. De-o fi una, de-o fi alta, noi îi urăm baftă - şi la cât mai mulţi nepoţi

Lilişor e net superioară majorităţii bloggerilor masculi de prin Oradea. Cum ne-am dat seama? Sihihimplu! Citind şi komparând. Nu doar că scrie bine, dar scrie şi corect, ceea ce nu se poate spune dăşpre alţii de prin zonă. E normal, doar e ştudintă la jurnalism! (de parcă asta ar fi o garanţie - mai ales că faculta de jurnalism de la Oraghe n-a scos până acum nimic, în afară de fum).

Cum se face că scriem de-abia acum de ea? Sihihimplu! Ne-am adus aminte. Că doar bloghează de prin 2006. Adevăru-i că ne-am enervat citind prostiile băieţilor şi ne-am zis s-o dăm de kontraexemplu. Adică, măi băieţi, luaţi exemplu, că fătuka asta v-o taie! (maioneza, ce altăceva credeaţi?)

Dar ca să nu mai aberăm, trecem la subekt. Iată ce zice lilişor despre sine:

Nu sunt o Barbie amorezată după orice chestie mică, pufoasă şi roz. Dacă mă pui să aleg între o noapte în club şi un film cu Anthony Hopkins, îl voi alege pe actorul britanic.

Brava! Foooarte frumos. Dar dacă e să alegi între o noapte cu Anthony Hopkins şi un film cu bruta ta mică, ce alegi, ha?

Mai citim un pic, ş-apoi încheiem, kă, vorba aia, ce-i mult, nu-i puţân:

Săptămâna trecută am intrat într-un magazin de cartier să mă uit după ceva hăinuţe de vară. În afară de o rochie simplă albastră, nu am găsit ceva care să-mi placă. Ba erau împopoţonate cu paiete, ba erau în 10 culori, ba nu-mi plăcea croiul. Fiţoasă mai pot fi! Nu se mai fac rochiţe simple înflorate din bumbac sau in? Sau măcar fără sute de paiete şi fundiţe?

Tulburat de atâta mioritism, Darius s-a mutat de pe Papură Vodă şi a devenit independent, lăsându-l pe Adrian singur, ca Vodă prin lobodă… adică trestii. Dacă n-aţi priceput, înseamnă că habar n-aveaţi de duo-ul orădean din păpuriş, care i-o trage scumpei noastre patrii, şi din faţă, şi din dos. Sătul de acest menage a trois, Darius şi-a făcut şi el blog şi acum i-o trage singur. Ţărişoarei, desigur - chiar dacă mai are puseuri contrare. Ca de exemplu când scrie de prestaţia României în faţa Italiei, de care e mândru.

Parcă sună mai autentic când se jeluieşte (mioritic!) cu privire la imnul naţional:

Îndemnul “deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte” e valabil şi azi. Uitaţi-vă în jur. Minţi adormite, mentalităţi depăşite… Omul de rând nu contează. Nu există. E mort.

Partea cu adevărat savuroasă este cea cu “acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă”. Ei da, îndemnul ăsta a fost rostit şi cântat de sute de mii de ori, în sute de mii de locuri, de către sute de mii de oameni. Şi nu s-a “recroit” nimic. Adevărul e că nu reuşim să ne debarasăm de nenorocitul ăsta de spirit mioritic… asta e, nu?

Pe lume multe bloguri tâmpite sunt: câţi tâmpiţi, atâtea bloguri (luaţi-o de axiomă). Lucian Cremeneanu a avut o idee de tot tâmpă: a făcut un blog cu tâmpenii. Exagerez: de fapt se numeşte “Blogul cu prostii”. Blogu’ lu’ Lulu’ e mishto. Şi l-a făcut de nervi, că Didi (câinele său) avea blog, şi el nu. Didi s-a uitat la blogul lui IMS (adekă Lulu) şi şi-a însemnat iute pe blog: “Subţire, tati, subţire! Hai, că poţi mai mult!”. Ce căţea!

Uite ici mostră:

Prostii. Şi acum un citat din Cristinalaura, care îmi comentează pe blog: “E pentru prima oară că citesc un blog amuzant şi interesant în acelaşi timp”. Haha! E pentru prima oară că se scrie despre un blog că e amuzant şi interesant în acelaşi timp. Aşa, acum scriu şi eu despre blogu’ lu’ Lulu: “E pentru a doua oară că citesc un blog amuzant şi interesant în acelaşi timp”. Cine urmează? (Gogule, mă auzi?)

Azi vom vorbi despre lekţia ”Neodadaismul în blogosferă” sau “Dadatroll, zis şi Dorumotorul, e dus bine de tot cu puişorul”. Am deskoperit blogul Pelikanul sau băbuţa (sau kamaşaceva) ku întămplătorul, kăkum altfel. În orice (u)kaz, Tristan Tzara dacă ar învia (kătot suntem în preajma evenimentelor de acest gen), mult s-ar mai minuna. Iată o mostră:

Sastrcattastatra (n.n. ăsta e titlul)

Sdncazaastantsascrctereesacst. (tot n.n. ăsta e textul)

Dakă (nu) v-aţi lămurit, kontinuăm cu ceva mai edifikator (pentru majoritatea dintre voi, kăci sunteţi kamanalfabeţi de felul vostru):

Chestii nemaipomenite care nu mi sau intamplat

Am primit reducere la blugi. In dimineata asta am baut cafea. Tramvaiul a venit la timp, cu toate ca era, tramvai. Am, scris, o propozitie corecta, desi nu, asta, e. O maimuta calare pe un caine, desi cainele era mai mic ca maimuta.

Kred că v-aţi prins totuşi: dorucelduscumotorul skrie uneori cu vokale si konsoane, alteori fr vkl, sau aa ooae, sau cevakombinat, de numai pricepe nimeninimika (cred ka mam molipsit de skriu si eu fara diakritice si fara liniutedeuniredespartiredelezicekratime). Cireaşa de pe tort e ditamai sloganul de la urmă, care zice: NOI VORBIM ROMÂNEŞTE ROMANESHTE, în treikuloricunoskpelume, desigur.

Tare, frate, ca vodka Saniutza

Pour les malconnaisseurs: http://dadatroll.wordpress.com 

Consemnăm cu satisfacţie patriotică locală apariţia primului blog al unui politician local - Blogul lui Ilie Bolojan (OK, mai au şi alţii, dar cine îi bagă în seamă!). Bolojan a promis şi a făcut - băi, să fie, dar ăsta parcă nu e politician (că ăia, evident, promit şi pe urmă îşi bagă picioarele). Dakă va continua aşa, mai că ne schimbăm părerea despre politicieni (sau despre Bolojan).

Cităm şi un iegzemplu (spre iedificare):

E la modă ca politicienii să-şi facă blog. Eu nu mi-am „tras” blog ca să fiu la modă - şi nici pentru că sunt politician. Ci fiindcă sunt realmente interesat să intru în dialog cu voi, nu doar să-mi răspândesc mesajele electorale pe Internet.

Omul pare sincer, aşa că deocamdată îi dăm kredit. Până una alta, blogul lui Bolojan de pe Wordpress e cam sobru, nu i-ar strica nişte floricele Norok că scrie bine - dar aşteptăm noi evoluţii, kă ku o păsărică nu se face primăvară.

Urare pentru bloggerul Bolojan: Să bloguiţi bine!

PS: Şi drept încurajare, îi dăm şi un OsGar   

Băi, e pentru prima oară că pe blogosferă se anunţă că un politician va avea blog (că şi-a făcut deja… s-a anunţat de vreo sută de ori, cred)! Aşadar, fraţilor, candidatul la Primăria Oradiei, fost prefect şi SGG (segege - sâc, că nu vă zic ce-i aia!) Ilie Bolojan a anunţat azi că diseară devine activ site-ul său (www.iliebolojan.ro), iar pe acest site se pare că va exista şi un buton  de blog. Adică un buton roşu, pe care dacă apeşi, explodează blogul! hehe

Blogul lui Bolojan se va numi Blogul lui Bolojan (ce, credeaţi că se va numi altfel? ) . De unde deducem cu multă agerime de minte că Bolojan va avea propriul său blog, unde va scrie cu mânuţa lui chestii dăştepte… Abia aşteptăm să accesăm blogul bloggerului Bolojan, să vedem cum le zice aleşdanul care va face din Primăria Oradei pălărie-ntr-un-picior-ghici-ciupercă-ce-i.

Nostimă întâmplare ar fi fost, de n-ar fi fost de tot tristă. Iegzact când rubrica sa din Jurnal bihorean împlinea un an, Dan-Liviu Boeriu consfinţind cu sfinţenie (cum altfel? ) evenementul, se făcu din nou dovada zicalei din popour, cum că orice şut în kur e un pas înainte. Aşadar, văzând că Boieriul nu conteneşte, Jurnalul bihorenesc dădu ukaz cum că pe timpul kakampaniei helectorale nu se va publica niciun comentariu, boieresc or ba, în paginile sale.

Atâta i-o trebuit Boeriului. Îşi luă punguţa cu doi bani de la Jurnal şi începu să cucurigească osanale fostului său-şef, alexandrinul Seres:

Trebuie să-i mulţumesc lui Şeri (Alexandru Seres) care a avut nesăbuinţa şi curajul incredibil să mă găzduiască în Jurnal bihorean un an întreg. Mărturisesc că mă simt, oarecum, privilegiat. La vârsta de 25 de ani, câţi aveam anul trecut, mi s-a dat pe mână o rubrică în cel mai citit ziar local. Şi, timp de un an, nu s-a intervenit în textele mele NICIODATĂ. Nu mi s-a schimbat vreun cuvinţel, nu mi s-a scos nicio frază, nu mi s-a modificat niciun titlu şi, cel mai important, niciun comentariu nu mi-a fost refuzat la publicare. Aşadar, la final, spun doar atât: Mersi frumos, Şeri!

Foaaaaarte frumos, Boeriule! Mai lipsea să-ţi pui şăfu la gazeta de perete. Da’ stai mă! kă kiar l-o pus. Pencă trabă spus că Boeriul are, ca tot boierul, blog, de-i zice  Cu cărţile pe faţă. Şi ce altăceva iaşte blogul, de nu frumuseţe de gazetă de perete? (norok cu blogu, că altfel scria Boeriul dirept pe pereţi).

I-am promis Aurei, care ne-a Contact-at, că vom scrie de blogul ei, care a împlinit un an, pe 23 martie. Întârziarăm puţin, din motiv de diverse evenimente în viaţa personală, dar ne ţinem de promisiune.

Aşadar, atenţie, lume: Aura’s blog a împlinit un an! Şi unii zice că e interesant. Aura (Matei, pre numele ei ) zice şi ea că unii zice că e interesant. Zicem şi noi, că e witty. Citat:

Eu scriu pentru ca imi place sa scriu si, asa cum imi zicea Lole in facultate, imi place sa ma aud scriind.

O citarăm şi pe asta. Şi ca să nu zică Aura că estem rău, mai cităm şi ceva citat de-a binelea:

Anul ăsta şi anul trecut au tot murit diferiţi oameni publici, de cultură sau mai puţin. Ceea ce mă pasionează este felul în care mass media tratează aceste evenimente. Ilustrativă pentru fenomen este exclamaţia unei jurnaliste că a murit cel mai mare om de cultură. Ei, da, ca sa vezi!! Că un om e instruit, că are o retorică e una, dar că e cel mai mare om de cultură… Şi cum nu ne-am dat noi seama de treaba asta cât era în viaţă??

Chiar aşa. Mai trebuie să treacă multă apă pe Prut (e anu lung), până să ne dăm noi seama. Succes, Aura!

PS: Aura, vezi că eşti colegă de blogspot cu MEBO. Dacă îl vizitezi, să-i duci o tartă cu frişcă din partea noastră

Exilat definitiv de pe Blogreview în rai, MEBO a tăcut timp de vreo săptămână, lingându-şi rănile. Acum a revenit în blogosferă cu propriul blog - MEBO, blogger din rai!

Fosta alteţă regală a Revistei blogosferei (MEBO fiind acronim de la Maiestatea sa Editorul Blogreview din Oradea) este primul blogger din lume care scrie din Rai, subiectul său predilect fiind propria sa persoană (de fapt, alter-ego jeneric al bloggerilor din România).

El a fost trimis în Rai de CEDO (Consiliul Editorilor Dogmatici şi Omnipotenţi), în urma unei odioase tentative de aşa-zisă updatare a Blogosferei (căreia MEBO îi zice batjocoritor blegosferă), în fapt, o încercare (nereuşită) de a face blogosfera una cu pământul.

Cităm din blogul lui MEBO: “Voi reveni curând, cu nemaipomenitele mele aventuri în blegosferă. Nu rataţi startul! Reveniţi, reveniţi - până vă reveniţi.” Aşteptăm cu enteres…

“Astenie de primavara sau oboseala generala de blogging?” se întreaba de ce, constatând penuria de idei pe bloguri în ultima vreme. Postarea sa e atât de anemică, încât ne apucă astenia şi ne oprim aici. Închideţi blogosfera!

LATER EDIT: de ce nu e singurul care pune problema. Iată şi mărturia lui subiectiv (Alex Mihăileanu): “cred că nu e nimic mai nasol, cînd ai blog, decît să ai despre ce să scrii, dar să n-ai chef. Dispun de o totală lipsă de chef de a pune măcar un link, dacă nu de a scrie un text mai amplu. Şi nu mă plîng, că subiecte ar fi.” Următorul la rând!

Am descoperit relativ târziu (dar mai bine mai târziu decât şi mai târziu) blogul Alinei Gâdoiu. Orădeancă de felul ei, Alina şi-a făcut blog pentru că e la modă. Iar noi recunoaştem că unicul motiv pentru care scriem despre ea (că suntem răi, dar răi, mă! - însă nu urâţi, dar urâţi mă!, ca visurât) e că a pomenit de MARELE CHEF AL PRESEI ORĂDENE CU KÂNTARE KARAOKE LA BLUE MONDAY.

Păi, dacă nu scriai de asta, Alina, nici nu-ţi găseam blogul. Noroc că ai afirmat că

“Important e că oamenii din presa locală s-au simţit foarte bine. Au arătat că ştiu nu doar să scrie şi să realizeze emisiuni, ci să se şi distreze, indiferent de vârstă”

că altfel te desfiinţam şi nu mai pupai karaoke cu presa orădeană în veci. Aşa, te aşteptăm şi la următoarea ediţie (se aude că va fi în mai, cam de Ziua libertăţii presei).

PâSî: N-am înţeles de ce se numeşte blogul Memoriile unei “gheişe”. Nu-i vorba că n-ai memorie, dar “gheişă”? (ghilimelele ni se par în plus )

Pâsâdoi: Puteai să-ţi pui şi tu măcar o poză! (gheişă sau nu)

Pâsâtrei (da’ ce-am băi, nene!): Seres se scrie Seres, nu Şereş, că-i ungur, bre (ca toată Inform Media, dacă-i adevărat ce spun breslaşii — nu-i, da nu contează).

Mândru-i arcul carpatin, că există Adeline! Nu cea din melodia Timpurilor Noi, ci bloggeriţa cu acest nume. Făcută fin din lutul cel mai fin, Adeline ne-a scris, în geaca ei din vinilin, că există şi ea prin blogosferă şi că are un “Blog liber” cu care vrea să schimbe lumea. Ne facem datoria şi o semnalăm pe Adeline, urându-i succes, nu fără însă a o atenţiona, prieteneşte: atenţie la unduitul din bazin - şi vezi că ai pus prea mult Revulsin (Adeline, Adeline ).

Cel mai hâtru blogger din România, Gogu Kaizer, şi-a dat arama pe faţă. Acum îl puteam vedea pe Gogu Kaizer în adevărata s-a splendoare: mincinos (”a venit momentul în care se poate dovedi ştiinţific că Gogu Kaizer a minţit fără neruşinare”), agramat (”E c-a şi cum a-i vrea…”)   şi grăbit din cale-afară (”pentru că Gogu Kaizer se grăbeşte, urmează nişte un videoclip cu ţâţe”). Şi ca să fie tacâmul complet, bagă un link care te duce hăt la o căutare pe Google (încercaţi şi voi - daţi căutare pe Gugăl “eu caut firea omeneasca pe Google. cât de penibil poate să fie treaba asta? pe bune. pe o scară de la 18, cât de penibil poate fi? cât?”).

Blogreview şi nişte Urmuz te invidiază, Gogule! Ave, ai un OsGar de la noi. De umplutură la kaizer…

Nu am fi scris, că nu înseamnă chiar nimic. Încă o vedetă şi-a făcut “blog“. Totuna. Ne-a atras însă atenţia observaţia lui Manafu, legat de ciupercăria de bloguri de vedete, politicieni etc.: “Asistam la o crestere a fenomenului si la iesirea “la suprafata” a blogging-ului? E momentul in care blogurile nu mai reprezinta un medium alternativ, ci o sursa de informare mainstream?”

Păi, da, asistăm. Se duce naibii bloggingul. Altceva? 

PS: Un OsGar de la editorul Blogreview pentru comentariul lui Manafu!

Laurenţiu, alias Orădeanul, se plânge de problemele pe care le întâmpină când face cumpărături online pe eBay. “De fiecare data sunt verificat si de multe ori primesc un raspuns de genul “Sunteti dintr-o tara cu un mare risc de frauda online, ne pare rau dar nu acceptam…”. Trimit poze dupa buletin, card, facturi si extrasuri, sun, (cateodata sunt sunat) si astept si zile intregi pana mi se accepta o tranzactie de peste 100$. Sunt corect si totusi o persoana non-grata.”

Asta e, Orădeanule, caută-ţi ţară…

PS: Ne plăcea mai mult blogul când avea în titlu ”Blogging is trendy”!

Alex Mihăileanu scrie pe subiectiv.ro despre şefi şi şefisme, din experienţa personală şi a altora: ”Meseria e meserie, distracţia e distracţie. În timpul programului sîntem colegi de muncă, după ce au plecat toate paginile… mergem în cîrciuma de peste drum şi ne îmbătăm ca porcii, sîntem cei mai buni prieteni şi tot aşa”.

Sună frumos, cu condiţia ca şeful să aibă subalterni demni de el (şi viţăvercea!). Mai dăm un fragment, ca să fie de tot limpede (pentru subalternii mai tari de cap): “Dacă acum, în timpul programului, tu nu mi-ai scris o chestie ca lumea şi eu urlu la tine, arunc cu o scrumieră să-ţi sparg capul, asta nu înseamnă că jumătate de oră mai tîrziu, cînd ai dat ştirea cum trebuie, nu îţi fac cinste cu o bere.” (Bun, acum e clar, nenea ziaristu’ - să vină berile!)

Apropo de şefi, Alex Mihăileanu îşi exprimă simpatia pentru controversatul Sorin Ovidiu Vântu, despre care n-a auzit “să-şi fi băgat nasul în politica editorială a vreunei publicaţii ori televiziuni”. Chestie de toată stima - spre deosebire de cazul lui Dan Voiculescu. Aşa că, în final, întrebarea ”Ce e de preferat: un şef care să îţi dea libertate editorială sau unul care să te oblige să-l pupi în fund dacă vrei să-ţi mai iei salariul?” îşi dă răspunsul singură. Spor la şefie!

Andaa scrie de 8 martie că e dependentă de un singur blog: Palatul Şuţu. “Din punctul meu de vedere Cristi este un jurnalist nascut nu facut. Este atent la detalii, suficient de curva pentru a scrie adevarul si atunci cand ,,politica editoriala’’ il obliga sa minta. Sarcastic pana la aroganta si sensibil pana la resemnare.”

E clar: amor în toată regula! Dar să nu credeţi că interesat. Andaa spune clar că nu participă la ROBLOGFEST. Dar ne roagă să-i votăm blogul preferat. “In ciuda statutului meu virtual, de curva a blogosferei, am dreptul la pareri si opinii.” Aşa este.

PS: De atâta extaz, Andaa scrie “Nietzche” în loc de Nietzsche (mare scofală…)

Articolul de debut din Prosport al Andressei a apărut, aşa cum promitea ziarul, în data de 8 martie. Rubrica primei bloggeriţe care scrie la un ziar de sport se numeşte “Profana” şi a fost luată deja în vizor de blogosferă.

dece?blog strâmbă din nas la citirea articolului “5 pentru fotbal” şi nu e deloc elegant cu Andressa, reproducând în postul său un banc străveziu (”"O vaca si un bou se uitau la un meci de fotbal, la un moment dat vaca exclama: “Vai, il iubesc pe Chivu”; la care boul: “Chivu nici nu joaca, vaco! nu ma mai deranja de la meci!”).

Citind articolul cu pricina, mai că îmi vine să exclam “Maică!” Chiar, de ce a fost numită Andressa “marea speranţă a bloggingului românesc”?

Citiţi comentarii la piticu, arhi, visurat şi vă cruciţi. Nu mai reproduc din ele nimic, din menajament pentru Andressa - săraca fată! Vorba unuia dintre ei, “la tăţi ni-i greu”…

LATER EDIT: Pe urmele lui dece?blog descopăr şi eu blogul andressafotbalista. L-o fi creat Arhi?

MUCH LATER EDIT: Arhi zice că nu e el. Parol!

Blogul lui Vlad Petreanu, Amar de Zi, aniversează în curând un an de la înfiinţare, prilej cu care autorul anunţă că va face sondaje săptămânale de opinie despre el, timp de 10 săptămâni (!).

“Mi-am redescoperit plăcerea de a scrie constant (şi nu doar ştiri), bucuria de a scrie doar pentru cititori (doi-trei sau câţi vor fi fost ei acolo la început) şi nu pentru un salariu, cât şi pofta de a-mi dezmorţi scriitura în varii registre”, scrie Petreanu despre experienţa sa în materie de blogging (între timp, cei doi-trei cititori au devenit 200-500). MEBO, editorul Blogreview, vrea să fie primul care îl felicită. Succes, V(i)P!

MEBO, editorul Blogreview, s-a săturat până peste cap de desfăcătorul de bere al Daciei (noua siglă, pentru cei 0,01% care încă nu ştiu) - şi totuşi continuă să reviuiască pe tema asta! (dacă-i tâmpit :) ) Ca şi 54,3% dintre bloggerii rumâni (îmi place să fiu exact), care continuă să tot scrie, de dimineaţă până-n seară târliu, despre cât e de naşpa, kretinoid, hazliu etc. acest desfăcător-mâner-gurăfărădinţi, inventat de designerii Dacia-Renault.

În căutarea originalităţii (după cum a promis), MEBO a descoperit pe site-ul Skorpionului un concurs de tot nebun. “Cel care imi propune sau face cel mai frumos pamflet sau caricatura cu mizeria de sigla, ii fac cinste cu o bere foarte scumpa la alegere sau contravaloarea in bani” zice Skorpionul, promiţând că va actualiza în permanenţă postarea sa cu lucrările sosite.

Am ales, drept iegzemplu iedificator, următoarea caricatură:

PS: N-am reuşit să descopăr sursa caricaturii (îmi dă eroare saitu dat de Skorpion). Dacă poate, autorul să-mi dea de ştire, updatez cu recunoştinţă…

LATER EDIT (much later… adecă după vreo două trei ceasuri): Copolovici are un nice try (adecă video-eseu), merită văzut video-ul… (poate câştigă concursul!)

Ce mai promovează jeg, în afară de “lucrurile fericite, cum ar fi moartea, sfârşitul timpuriu şi treburile neterminate“, filmuleţele de pe Youtube şi propria operaţie la testicul?

Taverna Cafe Club din Zalău,  cosmeticele AVON, propria participare la RoBlogFest (turul II), fructele de mare (mă rog, animalele) şi beculeţul roşu care i s-a aprins (la calculator, bre, drept pentru care l-a vândut - calculatorul, nu beculeţul).

Şi modellingul masculin (vezi mai jos) 

Copyright: Darius (by kind permission prohibition)

Andressa, cea care scrie pentru ratoni, veveriţe, pisici şi alte animale din blogosferă, va avea fix din 8 Martie o rubrică în ProSport. Ştirea a fost anunţată chiar pe site-ul ziarului, care anunţă cu mândrie patriotică şi că Andreea Retea poartă numărul 36 la pantof (ehei, asta era explicaţia pentru cifrele de pe tricourile sportivilor! habarnişti cum suntem la capitolul ăsta, credeam că sunt numere jucate la loto).

Ştirea a fost confirmată de bloggeriţă: “Da, voi scrie in Prosport rubrica saptamanala “Profana“. Sunt microbista de ocazie, de aici si numele rubricii (nu ma dau analist sportiv!)”, spune Andressa în ultima sa postare.

LATER EDIT (piaf, din nou): Hăbăuc cum sunt, uitai să pun linkuri proprii la pisicessă, copiindu-le pe cele din site-ul ziarului. Constat acum că pe site-ul Prosport au dispărut linkurile respective! În consecinţă ş-ale mele. Aşa că remediez.

O postare dintre cele mai interesante, care ne priveşte pe toţi, noi ăştia care clickăim toată ziulica pe net, găsim la Piticu. Întrebarea (crucială) pe care o pune este: “Cum facem update la internetul din Romania?”

“2008, un an important in internetul romanesc pentru simplul motiv ca acum trebuie sa aiba loc mari schimbari de atitudine, mari schimbari de comportament si de prezentare ale paginilor de web. Oare dragutii de antreprenori stiu cum si mai ales ce sa schimbe pentru a fi pe placul publicului?”

Pe lângă multe alte întrebări interesante, Piticu pune şi problema (aici e aici, fraţilor)blogurilor: “Cat de original mai poti fi pe internet? (…) daca nu esti primul care scrie o chestie deja ai pierdut peste 50% din credibilitate, deja ai pierdut subiectul si nu are sens sa il preiei sau sa-l mai discuti. In schimb, vad ca inca se practica la noi ca multa lume sa vorbeasca despre acelasi lucru, nu din alte puncte de vedere, ci doar pentru ca sa spuna si ei acelasi lucru ce a mai fost spus de altii inainte? Mai are sens? Mai are efect?”

Blogreview subscrie la cele zise de Piticu: blogosfera românească suferă de o lipsă acută de originalitate. Se creează prea puţin, ne mărginim să privim în curtea altora şi să comentăm de pe margine (chiar şi Blogreview face acelaşi lucru). Daţi(-vă) update!

Laurenţiu, alias Orădeanul, îşi face şi el cruce, pe urmele lui Lulu Cremeneanu (de care am scris anterior), la vestea că pe Dealul Ciuperca din Oradea Primăria va planta o cruce de 35 de metri, ca simbol al oraşului. “Cand ti se scoala o faci de 35 de metri ca sa o vada toata lumea”, comentează el, uşor ireverenţios, pe Jurnal de Oradea - Mintea Ardealului, continuând: “Daca o puteau face de 350 de metri, o faceau. Sa se vada din Cluj!”.

Detalii: Buna dimineata, micilor indoctrinati

Blogosfera românească se chinuie de câteva zile să dezlege misterul morţii (anunţate? sau nu) a uneia dintre cele mai bizare reţele de bloguri, care a provocat vâlvă la apariţie - mykinda. Victor Kapra taie nodul gordian pe blogul său, declarând că mykinda n-are nimic în comun cu blogurile, fiind mai degrabă o agenţie de ştiri - şi alea scrise prost.

“Ceea ce ma irita este ca aceasta varza vestejita incepe sa fie luata ca exemplu de esec aplicabil online-ului si bloggingului in general”, mai spune (cu multă dreptate, zice Blogreview) Kapra.

Mai multe detalii: mykinda, o prostioară căreia i se acordă prea multă importanţă

“Ma indoiesc ca se va mai face vreun RoBlogFest sau ca va mai participa careva in conditiile in care un blog aparut in decembrie 2007 si cu 112 absolut unici pe saptamana va avea vreo 500 de voturi”, scrie indignat Visurat (bloggerul despre care Blogreview nu scrie - decât în glumă -  pentru că e urât… dar urât, mă!). Motivul indignării urâtaniei este Iulia Maria, aflată pe locul 5 la categoria Cel mai bun blog personal şi pe 6 la Cel mai bun blog (restul le omitem, cum omitem şi alte posturi care contestă Roblogfestul - pe Visurat l-am menţionat doar pentru că ne-a amuzat vehemenţa lui ).

P.S.: Te mai doare măseaua?

Mai mult: Dragă nimeni

Când ai şi site, şi blog, eşti la ananghie. “Am decis să-mi car blogul pe Reporter Virtual“, anunţă Tiberiu Lovin, menţionând că blogul său va rămâne exact ca acum, cu toate cele 1200 de posturi.

Mai multe detalii: Un secret şi câteva întrebări

Vlad Petreanu consemnează pe blogul său Amar de zi victoria new media asupra old media. Ziarele britanice au fost nevoite să difuzeze o ştire despre prezenţa (ţinută secretă timp de zece săptămâni) a prinţului Harry în Afghanistan, după ce un blogger a dat-o publicităţii. “Media internaţionale au ajuns la concluzia că secretul nu mai poate fi ţinut (şi, ca atare, au fost forţate să difuzeze ştirea) după ce informaţia a fost publicată de un blogger. Bloggerul este Matt Drudge.”

Secretul a fost păstrat de presa britanică din raţiuni de securitate, printr-o înţelegere cu guvernul, pentru a nu-l expune pe prinţ, aflat la comanda unui pluton de blindate, riscurilor inerente de pe teatrul de război. 

“Web 2.0 e înfricoşător şi seducător, în acelaşi timp. Seducător pentru că, realmente, informaţia nu poate fi controlată. Înfricoşător pentru că informaţia înseamnă putere”, constată Vlad Petreanu.

Mai multe detalii: New Media vs. Old Media: cazul Harry

 ”Blogul este indiciul trist al faptului că insul îşi abandoneaza comorile intimităţii de dragul unui exhibiţionism ce-l reapropie de maimuţă.” Am citat o cugetare dintr-un eseu, “Blogul şi desfrâul”, scris de Florin Ardelean în urmă cu o jumătate de an şi publicat pe blogul lui Alexandru Seres. Un eseu virulent anti-blog, cu numeroase ecouri, care acuză blogosfera de “manelizarea comunicării”.

Scandalagiul autor se află acum în postura involuntară de… blogger! Comentariile sale săptămânale, apărute la rubrica “Insectar” din Jurnal bihorean, sunt postate acum pe Internet, blogul său numindu-se (cum altfel) “Insectar”. Florin Ardelean se alătură astfel plutonului de bloggeri de la Jurnal bihorean, alcătuit din Miron Beteg, Dan-Liviu Boeriu, Adrian Gagiu, Gabriel Burllău şi Alexandru Seres.