Alexandru Seres zice că ziariştii sunt curve
Mă sună un amic. „Te-ai vândut liberalilor!”. Dacă nu l-aş cunoaşte de pişicher, l-aş trimite undeva. „Tragi din toate poziţiile!”, continuă el. Încep să mă enervez, dar îmi revin repede: „Trag în nemernici, bătrâne. Ştii bine că nu mă vând, ca alţii.”
Apoi bag de seamă că are dreptate. M-am vândut liberalilor. Ba nu, mai exact: m-am vândut lui Bolojan!
Cred că orice ziarist are dreptul la simpatii politice. Nu încalcă nicio deontologie - cu condiţia să nu se prefacă. Adică să nu mimeze obiectivitatea, atunci când e, de fapt, părtinitor. Şi mai ales, să aibă argumente.
Ştiu prea bine că în fiecare campanie electorală ziariştii se împart pe tabere. Fiecare are opinia lui, simpatia lui. E OK. Numai că puţini sunt cei care o şi recunosc. Desigur, unii au motive serioase să se ascundă: scriu pe bani grei, la negru. Deh, salariile în presă sunt mici, foarte mici. Iar etica nu face nicio ceapă degerată când nu ai bani de-o bere.
Dar e o mare diferenţă între a ţine partea cuiva din convingere şi a-ţi pune numele în slujba lui strict pentru bani. Dacă îţi pui semnătura, fără să crezi nici măcar o iotă din ce ai scris, se cheamă că eşti curvă.
Deh, nu doar politica e curvă.
Declar aşadar, pentru contemporani şi pentru posteritatea care mă va judeca: sunt de partea lui Bolojan. Dar nu necondiţionat. Doar atunci când ştiu că are dreptate şi atâta timp cât spune adevărul.
Şi da, fără niciun dubiu: sunt împotriva găştii lui Groza. Atâta timp cât sunt convins că, în tot ceea ce face actuala administraţie, lipseşte un elementar respect pentru cetăţean. Aşa că trag din toate poziţiile, ori de câte ori sunt minţit şi înşelat. Fie că e vorba de Groza de la Primărie, ori de Filip de la Bruxelles.
Sunt ziarist, dar sunt şi cetăţean. În ambele calităţi, am dreptul la opinie. Dar nu sunt curvă. Nu îmi voi vinde niciodată numele - nici lui Bolojan, nici altora. E singurul lucru care mi-a mai rămas, într-o ţară în care politicienii sunt curve de lux iar ziariştii prea săraci ca să-şi permită luxul de a nu fi curve.
*
PS: Articolul a fost preluat cu acordul autorului, de pe blogul său Alexandru Seres - blog de jurnalist


Consemnăm cu satisfacţie patriotică locală apariţia primului blog al unui politician local - 


Fincă am promis lui 

Articolul de debut
Blogul lui Vlad Petreanu, 
Alex Brie
“Toata lumea a scris despre episodul cu Anthony Bourdain si No reservations - episodul Romania. S-a dat si pe TV, si la ziar. Partea proasta e ca nici dracu nu a pomenit Papa Bun sau de ce? blog ca .. ceva, ca sursa, ca ce o fi” - se plânge 

Piticu
Redactorul-şef al Jurnalului bihorean dezvăluie pe 
Era de aşteptat ca emisiunea lui Anthony Bourdain “No Reservations” despre România, difuzată marţi pe Discovery, să trezească reacţii în blogosferă. Afişând un look de rocker, bucătarul-şef al faimosului restaurant newyorkez Les Halles călătoreşte prin lumea întreagă în căutarea “mâncării perfecte” şi e faimos pentru stilul său non-convenţional, zeflemitor dar simpatic. Experienţele culinare (dar nu numai) din România ale lui Bourdain sunt - cum altfel - dezolante. Criticile nu au întârziat să apară. Cristi Roman scrie pe blogul său
Unul dintre cei mai bine informaţi bloggeri din România, Andrei Bădin, scrie pe
“IMS (Insignifiantul Meu Stapan) saluta ideea de a se instala camere de luat vederi in scoli. El stie cate se pot intampla atunci cand copiii sunt nesupravegheati. A avut si el ideea de a ma monitoriza prin acest sistem, dar se teme ca inregistrarile vor fi prea dure pentru sufletul lui sensibil. Asa ca se limiteaza doar la a vedea pagubele, nu si cum au fost ele produse. Pentru programul tv al scolilor, IMS recomanda: mai mult gel pentru baieti, mai mult fard pentru fete, naturalete, spontaneitate, lumina buna, directori in rol de Dan Negru si profesoare in chip de Nicolete Luciu. Concluzia mea de dog cu blog: In orice director plin/ Se afla un mic Vadim.”


