Am luat aminte la ce scrie Orădeanul şi ne-am sesizat: şi de-abia plecă bătrânul… că l-am şi colimatat. Adikă l-am luat în colimator. Alexandru Seres, pe care mai sus-pomenitul îl zugrăveşte numărându-şi nepoţii (drept pentru care l-am făcut bunic) şi-a luat catrafusele de pe Wordpress şi s-a făcut latifundiar. Adikă are domeniu propriu. Mai egzakt, dotcom. Şi cum s-a mai mutat odată (de pe Romblog), riscă să i se piardă urma…

Mutarea are şi o parte bună. Acum blogul său e pus sub motto-ul “Cultură jurnalistică şi jurnalism cultural“, ceea ce vrea să însemne că “dinozaurul” atacă problema spinoasă a jurnalisticii sub unghiul culturii - mai precis a lipsei de cultură a jurnaliştilor. Asta dacă am înţeles noi bine, că s-ar putea să ne înşelăm şi Seres să scrie de fapt despre absenţa jurnalismului din cultura română. De-o fi una, de-o fi alta, noi îi urăm baftă - şi la cât mai mulţi nepoţi

Lilişor e net superioară majorităţii bloggerilor masculi de prin Oradea. Cum ne-am dat seama? Sihihimplu! Citind şi komparând. Nu doar că scrie bine, dar scrie şi corect, ceea ce nu se poate spune dăşpre alţii de prin zonă. E normal, doar e ştudintă la jurnalism! (de parcă asta ar fi o garanţie - mai ales că faculta de jurnalism de la Oraghe n-a scos până acum nimic, în afară de fum).

Cum se face că scriem de-abia acum de ea? Sihihimplu! Ne-am adus aminte. Că doar bloghează de prin 2006. Adevăru-i că ne-am enervat citind prostiile băieţilor şi ne-am zis s-o dăm de kontraexemplu. Adică, măi băieţi, luaţi exemplu, că fătuka asta v-o taie! (maioneza, ce altăceva credeaţi?)

Dar ca să nu mai aberăm, trecem la subekt. Iată ce zice lilişor despre sine:

Nu sunt o Barbie amorezată după orice chestie mică, pufoasă şi roz. Dacă mă pui să aleg între o noapte în club şi un film cu Anthony Hopkins, îl voi alege pe actorul britanic.

Brava! Foooarte frumos. Dar dacă e să alegi între o noapte cu Anthony Hopkins şi un film cu bruta ta mică, ce alegi, ha?

Mai citim un pic, ş-apoi încheiem, kă, vorba aia, ce-i mult, nu-i puţân:

Săptămâna trecută am intrat într-un magazin de cartier să mă uit după ceva hăinuţe de vară. În afară de o rochie simplă albastră, nu am găsit ceva care să-mi placă. Ba erau împopoţonate cu paiete, ba erau în 10 culori, ba nu-mi plăcea croiul. Fiţoasă mai pot fi! Nu se mai fac rochiţe simple înflorate din bumbac sau in? Sau măcar fără sute de paiete şi fundiţe?

Tulburat de atâta mioritism, Darius s-a mutat de pe Papură Vodă şi a devenit independent, lăsându-l pe Adrian singur, ca Vodă prin lobodă… adică trestii. Dacă n-aţi priceput, înseamnă că habar n-aveaţi de duo-ul orădean din păpuriş, care i-o trage scumpei noastre patrii, şi din faţă, şi din dos. Sătul de acest menage a trois, Darius şi-a făcut şi el blog şi acum i-o trage singur. Ţărişoarei, desigur - chiar dacă mai are puseuri contrare. Ca de exemplu când scrie de prestaţia României în faţa Italiei, de care e mândru.

Parcă sună mai autentic când se jeluieşte (mioritic!) cu privire la imnul naţional:

Îndemnul “deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte” e valabil şi azi. Uitaţi-vă în jur. Minţi adormite, mentalităţi depăşite… Omul de rând nu contează. Nu există. E mort.

Partea cu adevărat savuroasă este cea cu “acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă”. Ei da, îndemnul ăsta a fost rostit şi cântat de sute de mii de ori, în sute de mii de locuri, de către sute de mii de oameni. Şi nu s-a “recroit” nimic. Adevărul e că nu reuşim să ne debarasăm de nenorocitul ăsta de spirit mioritic… asta e, nu?

OPINIA LUI SERES

Mă sună un amic. „Te-ai vândut liberalilor!”. Dacă nu l-aş cunoaşte de pişicher, l-aş trimite undeva. „Tragi din toate poziţiile!”, continuă el. Încep să mă enervez, dar îmi revin repede: „Trag în nemernici, bătrâne. Ştii bine că nu mă vând, ca alţii.”

Apoi bag de seamă că are dreptate. M-am vândut liberalilor. Ba nu, mai exact: m-am vândut lui Bolojan!

Cred că orice ziarist are dreptul la simpatii politice. Nu încalcă nicio deontologie - cu condiţia să nu se prefacă. Adică să nu mimeze obiectivitatea, atunci când e, de fapt, părtinitor. Şi mai ales, să aibă argumente.

Ştiu prea bine că în fiecare campanie electorală ziariştii se împart pe tabere. Fiecare are opinia lui, simpatia lui. E OK. Numai că puţini sunt cei care o şi recunosc. Desigur, unii au motive serioase să se ascundă: scriu pe bani grei, la negru. Deh, salariile în presă sunt mici, foarte mici. Iar etica nu face nicio ceapă degerată când nu ai bani de-o bere.

Dar e o mare diferenţă între a ţine partea cuiva din convingere şi a-ţi pune numele în slujba lui strict pentru bani. Dacă îţi pui semnătura, fără să crezi nici măcar o iotă din ce ai scris, se cheamă că eşti curvă.

Deh, nu doar politica e curvă.

Declar aşadar, pentru contemporani şi pentru posteritatea care mă va judeca: sunt de partea lui Bolojan. Dar nu necondiţionat. Doar atunci când ştiu că are dreptate şi atâta timp cât spune adevărul.

Şi da, fără niciun dubiu: sunt împotriva găştii lui Groza. Atâta timp cât sunt convins că, în tot ceea ce face actuala administraţie, lipseşte un elementar respect pentru cetăţean. Aşa că trag din toate poziţiile, ori de câte ori sunt minţit şi înşelat. Fie că e vorba de Groza de la Primărie, ori de Filip de la Bruxelles.

Sunt ziarist, dar sunt şi cetăţean. În ambele calităţi, am dreptul la opinie. Dar nu sunt curvă. Nu îmi voi vinde niciodată numele - nici lui Bolojan, nici altora. E singurul lucru care mi-a mai rămas, într-o ţară în care politicienii sunt curve de lux iar ziariştii prea săraci ca să-şi permită luxul de a nu fi curve.

* 

PS: Articolul a fost preluat cu acordul autorului, de pe blogul său Alexandru Seres - blog de jurnalist

Pe lume multe bloguri tâmpite sunt: câţi tâmpiţi, atâtea bloguri (luaţi-o de axiomă). Lucian Cremeneanu a avut o idee de tot tâmpă: a făcut un blog cu tâmpenii. Exagerez: de fapt se numeşte “Blogul cu prostii”. Blogu’ lu’ Lulu’ e mishto. Şi l-a făcut de nervi, că Didi (câinele său) avea blog, şi el nu. Didi s-a uitat la blogul lui IMS (adekă Lulu) şi şi-a însemnat iute pe blog: “Subţire, tati, subţire! Hai, că poţi mai mult!”. Ce căţea!

Uite ici mostră:

Prostii. Şi acum un citat din Cristinalaura, care îmi comentează pe blog: “E pentru prima oară că citesc un blog amuzant şi interesant în acelaşi timp”. Haha! E pentru prima oară că se scrie despre un blog că e amuzant şi interesant în acelaşi timp. Aşa, acum scriu şi eu despre blogu’ lu’ Lulu: “E pentru a doua oară că citesc un blog amuzant şi interesant în acelaşi timp”. Cine urmează? (Gogule, mă auzi?)

Azi vom vorbi despre lekţia ”Neodadaismul în blogosferă” sau “Dadatroll, zis şi Dorumotorul, e dus bine de tot cu puişorul”. Am deskoperit blogul Pelikanul sau băbuţa (sau kamaşaceva) ku întămplătorul, kăkum altfel. În orice (u)kaz, Tristan Tzara dacă ar învia (kătot suntem în preajma evenimentelor de acest gen), mult s-ar mai minuna. Iată o mostră:

Sastrcattastatra (n.n. ăsta e titlul)

Sdncazaastantsascrctereesacst. (tot n.n. ăsta e textul)

Dakă (nu) v-aţi lămurit, kontinuăm cu ceva mai edifikator (pentru majoritatea dintre voi, kăci sunteţi kamanalfabeţi de felul vostru):

Chestii nemaipomenite care nu mi sau intamplat

Am primit reducere la blugi. In dimineata asta am baut cafea. Tramvaiul a venit la timp, cu toate ca era, tramvai. Am, scris, o propozitie corecta, desi nu, asta, e. O maimuta calare pe un caine, desi cainele era mai mic ca maimuta.

Kred că v-aţi prins totuşi: dorucelduscumotorul skrie uneori cu vokale si konsoane, alteori fr vkl, sau aa ooae, sau cevakombinat, de numai pricepe nimeninimika (cred ka mam molipsit de skriu si eu fara diakritice si fara liniutedeuniredespartiredelezicekratime). Cireaşa de pe tort e ditamai sloganul de la urmă, care zice: NOI VORBIM ROMÂNEŞTE ROMANESHTE, în treikuloricunoskpelume, desigur.

Tare, frate, ca vodka Saniutza

Pour les malconnaisseurs: http://dadatroll.wordpress.com 

Consemnăm cu satisfacţie patriotică locală apariţia primului blog al unui politician local - Blogul lui Ilie Bolojan (OK, mai au şi alţii, dar cine îi bagă în seamă!). Bolojan a promis şi a făcut - băi, să fie, dar ăsta parcă nu e politician (că ăia, evident, promit şi pe urmă îşi bagă picioarele). Dakă va continua aşa, mai că ne schimbăm părerea despre politicieni (sau despre Bolojan).

Cităm şi un iegzemplu (spre iedificare):

E la modă ca politicienii să-şi facă blog. Eu nu mi-am „tras” blog ca să fiu la modă - şi nici pentru că sunt politician. Ci fiindcă sunt realmente interesat să intru în dialog cu voi, nu doar să-mi răspândesc mesajele electorale pe Internet.

Omul pare sincer, aşa că deocamdată îi dăm kredit. Până una alta, blogul lui Bolojan de pe Wordpress e cam sobru, nu i-ar strica nişte floricele Norok că scrie bine - dar aşteptăm noi evoluţii, kă ku o păsărică nu se face primăvară.

Urare pentru bloggerul Bolojan: Să bloguiţi bine!

PS: Şi drept încurajare, îi dăm şi un OsGar   

Cunoscut pentru atitudinea sa rasială, Zoso o comite din nou, taman de 8 aprilie, Ziua Internaţională a Romilor. “Aşadar, atenţie la buzunare, la îngrămădeli, la locuri întunecoase”, se screme bloggerul uberalles al naţiei.

Atitudinea sa cu puternic iz de ură rasială (ca să nu spunem mai mult) a fost luată în vizor şi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Bahtalo, Zoso!…

Băi, e pentru prima oară că pe blogosferă se anunţă că un politician va avea blog (că şi-a făcut deja… s-a anunţat de vreo sută de ori, cred)! Aşadar, fraţilor, candidatul la Primăria Oradiei, fost prefect şi SGG (segege - sâc, că nu vă zic ce-i aia!) Ilie Bolojan a anunţat azi că diseară devine activ site-ul său (www.iliebolojan.ro), iar pe acest site se pare că va exista şi un buton  de blog. Adică un buton roşu, pe care dacă apeşi, explodează blogul! hehe

Blogul lui Bolojan se va numi Blogul lui Bolojan (ce, credeaţi că se va numi altfel? ) . De unde deducem cu multă agerime de minte că Bolojan va avea propriul său blog, unde va scrie cu mânuţa lui chestii dăştepte… Abia aşteptăm să accesăm blogul bloggerului Bolojan, să vedem cum le zice aleşdanul care va face din Primăria Oradei pălărie-ntr-un-picior-ghici-ciupercă-ce-i.

Nostimă întâmplare ar fi fost, de n-ar fi fost de tot tristă. Iegzact când rubrica sa din Jurnal bihorean împlinea un an, Dan-Liviu Boeriu consfinţind cu sfinţenie (cum altfel? ) evenementul, se făcu din nou dovada zicalei din popour, cum că orice şut în kur e un pas înainte. Aşadar, văzând că Boieriul nu conteneşte, Jurnalul bihorenesc dădu ukaz cum că pe timpul kakampaniei helectorale nu se va publica niciun comentariu, boieresc or ba, în paginile sale.

Atâta i-o trebuit Boeriului. Îşi luă punguţa cu doi bani de la Jurnal şi începu să cucurigească osanale fostului său-şef, alexandrinul Seres:

Trebuie să-i mulţumesc lui Şeri (Alexandru Seres) care a avut nesăbuinţa şi curajul incredibil să mă găzduiască în Jurnal bihorean un an întreg. Mărturisesc că mă simt, oarecum, privilegiat. La vârsta de 25 de ani, câţi aveam anul trecut, mi s-a dat pe mână o rubrică în cel mai citit ziar local. Şi, timp de un an, nu s-a intervenit în textele mele NICIODATĂ. Nu mi s-a schimbat vreun cuvinţel, nu mi s-a scos nicio frază, nu mi s-a modificat niciun titlu şi, cel mai important, niciun comentariu nu mi-a fost refuzat la publicare. Aşadar, la final, spun doar atât: Mersi frumos, Şeri!

Foaaaaarte frumos, Boeriule! Mai lipsea să-ţi pui şăfu la gazeta de perete. Da’ stai mă! kă kiar l-o pus. Pencă trabă spus că Boeriul are, ca tot boierul, blog, de-i zice  Cu cărţile pe faţă. Şi ce altăceva iaşte blogul, de nu frumuseţe de gazetă de perete? (norok cu blogu, că altfel scria Boeriul dirept pe pereţi).

I-am promis Aurei, care ne-a Contact-at, că vom scrie de blogul ei, care a împlinit un an, pe 23 martie. Întârziarăm puţin, din motiv de diverse evenimente în viaţa personală, dar ne ţinem de promisiune.

Aşadar, atenţie, lume: Aura’s blog a împlinit un an! Şi unii zice că e interesant. Aura (Matei, pre numele ei ) zice şi ea că unii zice că e interesant. Zicem şi noi, că e witty. Citat:

Eu scriu pentru ca imi place sa scriu si, asa cum imi zicea Lole in facultate, imi place sa ma aud scriind.

O citarăm şi pe asta. Şi ca să nu zică Aura că estem rău, mai cităm şi ceva citat de-a binelea:

Anul ăsta şi anul trecut au tot murit diferiţi oameni publici, de cultură sau mai puţin. Ceea ce mă pasionează este felul în care mass media tratează aceste evenimente. Ilustrativă pentru fenomen este exclamaţia unei jurnaliste că a murit cel mai mare om de cultură. Ei, da, ca sa vezi!! Că un om e instruit, că are o retorică e una, dar că e cel mai mare om de cultură… Şi cum nu ne-am dat noi seama de treaba asta cât era în viaţă??

Chiar aşa. Mai trebuie să treacă multă apă pe Prut (e anu lung), până să ne dăm noi seama. Succes, Aura!

PS: Aura, vezi că eşti colegă de blogspot cu MEBO. Dacă îl vizitezi, să-i duci o tartă cu frişcă din partea noastră

Exilat definitiv de pe Blogreview în rai, MEBO a tăcut timp de vreo săptămână, lingându-şi rănile. Acum a revenit în blogosferă cu propriul blog - MEBO, blogger din rai!

Fosta alteţă regală a Revistei blogosferei (MEBO fiind acronim de la Maiestatea sa Editorul Blogreview din Oradea) este primul blogger din lume care scrie din Rai, subiectul său predilect fiind propria sa persoană (de fapt, alter-ego jeneric al bloggerilor din România).

El a fost trimis în Rai de CEDO (Consiliul Editorilor Dogmatici şi Omnipotenţi), în urma unei odioase tentative de aşa-zisă updatare a Blogosferei (căreia MEBO îi zice batjocoritor blegosferă), în fapt, o încercare (nereuşită) de a face blogosfera una cu pământul.

Cităm din blogul lui MEBO: “Voi reveni curând, cu nemaipomenitele mele aventuri în blegosferă. Nu rataţi startul! Reveniţi, reveniţi - până vă reveniţi.” Aşteptăm cu enteres…

“Astenie de primavara sau oboseala generala de blogging?” se întreaba de ce, constatând penuria de idei pe bloguri în ultima vreme. Postarea sa e atât de anemică, încât ne apucă astenia şi ne oprim aici. Închideţi blogosfera!

LATER EDIT: de ce nu e singurul care pune problema. Iată şi mărturia lui subiectiv (Alex Mihăileanu): “cred că nu e nimic mai nasol, cînd ai blog, decît să ai despre ce să scrii, dar să n-ai chef. Dispun de o totală lipsă de chef de a pune măcar un link, dacă nu de a scrie un text mai amplu. Şi nu mă plîng, că subiecte ar fi.” Următorul la rând!

Am descoperit relativ târziu (dar mai bine mai târziu decât şi mai târziu) blogul Alinei Gâdoiu. Orădeancă de felul ei, Alina şi-a făcut blog pentru că e la modă. Iar noi recunoaştem că unicul motiv pentru care scriem despre ea (că suntem răi, dar răi, mă! - însă nu urâţi, dar urâţi mă!, ca visurât) e că a pomenit de MARELE CHEF AL PRESEI ORĂDENE CU KÂNTARE KARAOKE LA BLUE MONDAY.

Păi, dacă nu scriai de asta, Alina, nici nu-ţi găseam blogul. Noroc că ai afirmat că

“Important e că oamenii din presa locală s-au simţit foarte bine. Au arătat că ştiu nu doar să scrie şi să realizeze emisiuni, ci să se şi distreze, indiferent de vârstă”

că altfel te desfiinţam şi nu mai pupai karaoke cu presa orădeană în veci. Aşa, te aşteptăm şi la următoarea ediţie (se aude că va fi în mai, cam de Ziua libertăţii presei).

PâSî: N-am înţeles de ce se numeşte blogul Memoriile unei “gheişe”. Nu-i vorba că n-ai memorie, dar “gheişă”? (ghilimelele ni se par în plus )

Pâsâdoi: Puteai să-ţi pui şi tu măcar o poză! (gheişă sau nu)

Pâsâtrei (da’ ce-am băi, nene!): Seres se scrie Seres, nu Şereş, că-i ungur, bre (ca toată Inform Media, dacă-i adevărat ce spun breslaşii — nu-i, da nu contează).

MEBO, editorul Blogreview din Rai (de fapt primul blogger din România care scrie din paradis) a vrut să scrie despre o postare de pe blogul lui Alexandru Seres, redactor-şef la Jurnal bihorean, însă a fost cenzurat! Întrucât e notoriu faptul că sus-pomenitul e un comunist (care îi face pe alţi confraţi securişti), nu e nimic de mirare în asta. De mirare e că MEBO reuşeşte să scrie acum, aici pe Blogreview, după ce a pretins că a fost cenzurat!!!

Fie, hai că vă explic cum devine asta. Păi, simplu, fraţi bloggeri. În rai, orice e posibil. E-mailul ceresc poate fi trimis şi transcendent, ocolind webgate-urile (poarta Raiului nu e chiar aşa de bine păzită cum s-ar crede). Aşa că acum scriu direct în pagina http://blogreview.romblog.ro/wp-admin/post.php?action=edit&post=600, fără a folosi username sau parolă de administrator! Am fentat şi cenzura, şi pe editorul Blogreview, şi CEDO, ba chiar şi pe şeful ăla mare al tuturor editorilor Blogreview, cel despre care tocmai scriu (Al. Seres, în caz că nu pricepurăţi).

Revin. Scriam că am vrut să scriu despre Al. Seres, dar am fost cenzurat. Comunistul de redactor-şef de la Jurnal bihorean a scris pe blogul său despre o persoană pe care a dat-o afară fiindcă a încălcat grav regulamentul intern. Fază la care, un alt ziar orădean l-a făcut comunist, acuzându-l că e sucit şi alea-alea. Fază la care comunistul i-a făcut securişti pe ăia de-au scris despre el. Păi e frumos? Nu e. De tot râsul toată cearta asta din presa bihoreană, unde orgoliile se duelează mai abitir ca-n talkshow-urile de pe Realitatea TV. Furtună într-un pahar cu apă.

Kolak peste pupăză, un fost editor al Blogreview, care are acum un blog de tot bleg eteroclit, unde maimuţăreşte face revista blogosferei, scrie despre toată tărăşenia, titrând: “Război între jurnaliştii bihoreni”! Ce război, frate, doar o gâlceavă penibilă, tipic provincială. Aşa că încetaţi să scrieţi despre asta, închideţi capitolul şi pagina de blog, ba închideţi şi blogul şi hai la mine în Rai, cu toţii. Fac cinste cu un pahar de ambrozie (la alegere, nectar)!

PS: Poza postată e un portret-robot al lui MEBO, realizat de un blogger, care a recompus din memorie arătania, după ce a zărit personajul în chestiune preţ de 5 milisecunde în timpul unei meditaţii transcendentale. Nimeni nu posedă vreo fotografie a lui MEBO şi nimeni nu ştie cum arată cu adevărat. MEBO e MEBO, aşa cum Gogu Kaizer e Gogu Kaizer (iertaţi comparaţia de tot îndrăzneaţă, dar alta n-am găsit! Salut, Gogule - gg…).

PS2: Editorul Blogreview nu a cenzurat această postare a lui MEBO, deşi era în puterea lui, ca să nu se spună şi despre el că e comunist (oricum nu pricepe nimeni nimic din toată tărăşenia asta, dacă nu face click pe linkuri).

Întrucât editorul Blogreview este fumător înrăit (înrăitul provine de la campania antifumat agresivă, idioată şi cretină, care l-a înrăit, dar rău de tot, el devenind mai rău ca un câine rău), nu s-a putut abţine să nu chiuie de bucurie citind pe blogul lui buddha o luare de atitudine extrem de responsabilă, a unui fumător de la 14 ani, indignat şi el de discriminarea la care sunt supuşi fumătorii:

“Toate bune si frumoase pana au inceput sa apara legile ce protejeaza nefumatorii… sau fumatorii pasivi (ca trebuia sa dramatizeze ei cumva) … si sincer nu am nimic impotriva acestor legi atata timp cat ele nu incep sa miroasa a discriminare contra noastra… a fumatorilor inraiti … (…) EU inteleg ca nu vreti sa mirositi fumul meu…dar hai sa nu exageram! Hai sa respectam acel procent de 40% din populatia Romaniei…care FUMEAZA! (…)”

Aşa e, măi dragă, nu suntem ciumaţi, ştim că ne facem rău singuri şi cei mai mulţi fumători au grijă să nu le facă rău celor din jur, care nu-s. Dar suntem trataţi mai rău ca criminalii (pasul următor, fraţilor, e că ne vor băga la zdup!). Aşa că semnalez, cu maximă satisfacţie nicotinică, pe urmele lui buddha, o “petitie unde fumatorii ce se simt discriminati de sistem, pot semna” şi, pe cale de consequence, dau şi link-ul.

Uite şi o maximă-cugetare: “Fumătorii dăunează sănătăţii mintale a nefumătorilor” (apud Alexandru Seres).

Fincă am promis lui Alin Fărcaş că revenim, după plimbarea noastră de seară, iată că revenim (deşi entre temps dormitărăm un pic, sub efectul unui nitrazepam, după care ne-am revenit greu).

Alinul nostru medieşean aciuit în Bucale a comis o pamflezie (adekă o poezie-pamflet, măi) la adresa Roblogfest, din care cu greu ne abţinem să râdem să reproducem copios (adekă tot):

PamfleBlogFest

Posted by Alin Fărcaş in Saturday, March 15th 2008   under: Pamflezii    Tags: Pamflezii efemere   

“Să ne-nscriem zic, române,
La petrece de bloggeri.
Iară vineri seara sober-i,
Juri pe roşu să rămânem!”

Aşa povestirăm luni
Io şi iLL, blogger bolnav.
RoBlogFest, editia trei,
Cică ne primea cu lav (love)!

Mă-mbrăcai la patru ace,
Toate-nfipte-n cur păros.
Şi mă înfiinţai la … “Drace!
Ţine minte … negazos!!!”

“Ce se dă aci, salamă?”
Ajunseserăm la club,
Iar la poarta Făbricuţei
Era coadă, blog-buluc!

Vai şi-Amar de ziua noastră …
Că era şi el prezent.
Iar în faţa lui şi-a noastră,
Sta o grasă, complezent …

Pe la zece şi un pica,
Pătrunsese în serai.
Iar la becu din clădire,
Parcă grasa-i şi mai vai!

Depăşim cu greu momentu`
Şi oroarea ce văzurăm,
Ne-ndreptăm spre bar oleacă …
Gânduri negre dispărură.

La creme de la blogosferă
Perinda-s-a pe la bar.
Toţi dăştepţi, toate mumoase,
Peste toţi şi toate … Ţar!

Imediat sub el Piticu,
Şi cu Albă ca Zăpada …
Având vis urât azi noapte,
Că n-a câştigat … dovada.

Vocea blogosferei noastre,
Chiar de s-a dat peste cap,
La capitol blog-echipă …
A rămas nerezolvat.

Vis urât avură mulţi …
Având în vedere treaba
Că urâtu de mai sus …
Luase premiile cu tava!

Peste toţi, El Puturosu,
Jeg în cuget şi simţiri,
Scrie cică ăl mai bine!
Priceput-am, nu crâcnim!

Cel mai nou, aud deodată,
E blogatu din panou.
Are cică trafic mare …
Io nu îl citesc … că-i bou.

Despre nenea Copşa Mică
Io n-am înţeles o iotă!
Cine-i? Cum? De când? Gagică?
Sau … vă trebuia mascotă?!

Despre partea jurizată …
Cea cu Tolo megastar,
Nici nu cred că-i relevantă,
Votu` nefiind popular.

Asta cică fu premierea,
Şi se duse cum venise.
Iar, şi fără legătură …
Negru-avea “tricou de fiţe”

La capăt de pamflezie,
Ca părere personală,
Johan e de tot rahatu`,
Iar DJ-u-i bun … la bară!

Pamflezie = momentul care succede o partidă sănătoasă de sex

Şi ca să nu ziceţi că am trecut prin Roblogfest ca trenul prin gă(u)rile mici, uite ici şi o poză cu Cabral, de tot tâmpă: (UPDATE: Cabral, nu poza)

Riprădacşăn bai kaind interdicşăn ăf voche.

PâSî: Pentru pamflezia comisă, Alin primeşte de la noi un OsGar.

Toată blogosfera vuieşte de rezultatele Roblogfest - dar în aşa hal, că vuietul a ajuns chiar şi la MEBO, Maiestatea sa Editorul Blogreview din Oradea, Primul Blogger din Globosferă care Scrie din Rai (PBGSR). Care de acolo, dintre norişori, a trimis următorul mesaj:

Dragilor, faceţi cam mult zgomot (pentru nimika). Sunt puţin cam obositu şi stau prost cu hodinitu. Aşa că, please, daţi sonoru’ mai încet, că nu mai aud muzica sferelor.

Acum, să nu credeţi carecumva că am vrut să luăm peste picior toată tărăşenia cu RBF (nu mai scriem cuvântul întreg, de teamă să nu-l mai încurcăm iară). Pă bune, e o treabă faină (Pă bune, e o treabă faină Pă bune, e o treabă faină Pă bune, e o treabă faină - am scris de mai multe ori - repetitio mater credibilitates est). Dar n-are niciun rost să mai scriem şi noi rezultate, să dăm linkuri, să glosăm, să commentăm - că sunt destui care ne fac treaba în momentul de faţă (şi nu se vor opri curând). Dar nu ne putem opri să nu-l felicităm pe jeg, care are cel mai bine scris blog (şi altele). Bravo, Zalău-i fruncea! (şi Bihoru )

PS: De visurat nu zicem în continuare nimic, că-i urât - da’ urât mă!

PSDOI: Deşi n-a participat la RBF şi nu  prea l-a enteresat toată competiţia asta, editorul Blogreview este în măsură să anunţe că, dacă ar fi existat categoria “cel mai postmodern blog”, premiul l-ar fi luat Blogreview-Revista blogosferei. Nu de alta, dar este singurul! (băăă, ce modeşti estem)

ERATĂ: ce modem eşteti

LEITĂR EDIT (muuuch later): Fincă am promis lui Alin Fărcaş că revenim, după plimbarea noastră de seară, vom reveni. Adekă am revenit deja, după cum se vede mai sus.

Mândru-i arcul carpatin, că există Adeline! Nu cea din melodia Timpurilor Noi, ci bloggeriţa cu acest nume. Făcută fin din lutul cel mai fin, Adeline ne-a scris, în geaca ei din vinilin, că există şi ea prin blogosferă şi că are un “Blog liber” cu care vrea să schimbe lumea. Ne facem datoria şi o semnalăm pe Adeline, urându-i succes, nu fără însă a o atenţiona, prieteneşte: atenţie la unduitul din bazin - şi vezi că ai pus prea mult Revulsin (Adeline, Adeline ).

MEBO, fostul editor al Blogreview şi Primul Blogger din Globosferă care Scrie din Rai (PBGSR), ne semnalează cu întârziere* că cineva cu capul limpede a remarcat că într-un anunţ al Blogreview, în care spuneam că avem nevoie de un colaborator, se cerea şi poza petenţilor.

“Toate bune si frumoase insa nu inteleg de ce vor poza. Bloggerul va trebui sa pozeze in revista sau sa o scrie?” scrie Cap-limpede, postând şi o fotografie a unei preafrumoase necunoscute, (re)petentă la toate capitolele materiile. O reproducem aici, cu acordul limpede şi fără echivoc al respectivului cap cap(itol), spre minunare şi extaziere colectivă (don’t touch this!).

*Întârzierea cu care ne-a scris MEBO se datorează conexiunii prea încete cu Raiul (a nu se confunda cu RAI), precum şi aglomeraţiei din trafic, pe magistrala Rai-Globosferă existând (cine-ar fi crezut) o circulaţie extrem de densă. Milioane de e-mailuri sunt trimise zilnic de muritori către îngeri, Sf. Petru, ba chiar şi… ei, da - EL.

Dragi bloggeri!

Nu ne-o luaţi în nume de rău (cei care aţi priceput din prima), dar vom înşira mai jos câteva baliverne iegzplicative privind clusterul astral de editori care se ocupă de Blogreview (cea mai jenială jenantă revistă a blegosferei din Rumânia care se iegzistă).

Clusterul astral de la Blogreview

Editorul Blogreview nu este singular - adicătelea este plural, mă-nţelegi. Aceasta însemnând că e mai mulţi. Îi găsiţi înşiraţi mai jos, spre iluminare completă şi definitivă (desigur, în viitor lista suportă revizuiri, ca şi Constituţia).

Editorul Blogreview - este persoana generică, reprezentativă, care face revista blogosferei la modul serios, uneori cu mici excentricităţi, e adevărat, dar serioase. Primul editor Blogreview a fost Daniel Todoran (Bucureşti), care a fost urmat de Laurenţiu Balaban (Oradea). Toate astea se întâmplau demult, în A.D. 2007. În prezent, editorul Blogreview este o persoană care, pe moment (pour toujours, sub speciae aeternitatis - adică forever), nu doreşte să-şi dezvăluie identitatea, fiind el persoană modestă din fire.

MEBO - Acronim de la Maiestatea sa Editorul Blogreview din Oradea. MEBO a apărut din senin (mă rog, poate că tocmai era înnorat, trebuie să verificăm pe Yahoo Weather), fără aprobarea CEDO (vezi mai jos), băgându-şi nasul în treburile serioase ale editorului Blogreview. Fiincă a luat-o razna, intenţionând să “updateze” (în realitate, să anihileze) blegosfera rumânească, CEDO l-a condamnat la moarte, după o judecată sumară. MEBO însă a început recent să scrie din nou, devenind primul blogger din lume care scrie din rai!

CEDO - Acronim de la Consiliul Editorilor Dogmatici şi Omnipotenţi. A apărut din background-ul unde zăcea inactiv, dar vigilent ca un antivirus, manifestându-se plenipotenţiar în cazul MEBO-UPDATAREA BLOGOSFEREI. Execuţia potenţialului ucigaş de bloggeri a fost pusă în aplicare prompt, fără drept de apel, CEDO salvând astfel blogosfera de la anihilarea totală, definitivă şi ireversibilă.

Alexandru Seres. Clusterul astral al Blogreview este vegheat de la distanţă de către un editor-şef, blogger şi el, dar cam nepriceput în ale tehnicii specifice domeniului. E doar un ziarist care încearcă să fie la curent cu noile tendinţe în presă, cum ar fi cele ce ţin de web 2.0. El este cel care repartizează celorlalţi editori, pomeniţi mai sus, sarcinile de editare, întreţinere şi updatare permanentă a Blogreview, în numele Inform Media, trustul de presă care are şi copyright-ul pentru denumirea Blogreview - revista blogosferei.

În speranţa că am lămurit, cât de cât, lucrurile în privinţa editorilor care postează pe Blogreview (cu specificarea că ei au şi un grup de specialişti IT în spate, care se ocupă de numeroasele probleme tehnice pe care le implică realizarea prezentei reviste a blogosferei), ne cerem scuze celor pe care i-am deranjat inutil cu aceste precizări, dorind în acelaşi timp tuturor bloggerilor din România cât mai mulţi vizitatori, spre gloria şi propăşirea blogosferei româneşti!

PS: Vă rugăm adresaţi întrebări de tip FAQ la Contact.

BLOGOGRAFIE (”Riviuiesc deci exist”)

1. Există www.dumnezeu.ro?

2. Updataţi web-ul românesc! - update

3. Blogreview updatează blogosfera (promo)

4. Pentru bloggeri, un anunţ

5. Mai sunt doar câteva ore…

6. Planul diabolic al MEBO, de updatare a blogosferei, a fost dejucat

7. Blogosfera, ameninţată cu moartea!

8. MEBO n-o muritu, doar s-o hodinit un picu…

Cel mai hâtru blogger din România, Gogu Kaizer, şi-a dat arama pe faţă. Acum îl puteam vedea pe Gogu Kaizer în adevărata s-a splendoare: mincinos (”a venit momentul în care se poate dovedi ştiinţific că Gogu Kaizer a minţit fără neruşinare”), agramat (”E c-a şi cum a-i vrea…”)   şi grăbit din cale-afară (”pentru că Gogu Kaizer se grăbeşte, urmează nişte un videoclip cu ţâţe”). Şi ca să fie tacâmul complet, bagă un link care te duce hăt la o căutare pe Google (încercaţi şi voi - daţi căutare pe Gugăl “eu caut firea omeneasca pe Google. cât de penibil poate să fie treaba asta? pe bune. pe o scară de la 18, cât de penibil poate fi? cât?”).

Blogreview şi nişte Urmuz te invidiază, Gogule! Ave, ai un OsGar de la noi. De umplutură la kaizer…

Ave, bloggeri din toată ţara rumânească! Din exilul meu ceresc, un salut pioneresc! CEDO (Consiliul Editorilor Dogmatici şi Omnipotenţi) a vrut să mă execute (cu săcurea, că-s nişte medievali), pe nişte criterii de dânşii inventate. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu (şi a Internetului, unealta diavolului), MEBO se întoarce şi se răzbună!

Aflaţi aşadar, dragi bloggeri, că mă aflu în Rai şi sunt bine - ceea ce vă doresc şi vouă. Aşa că sunt primul internaut de pe blogul terestru care scrie din Paradis! Live blogging, fraţilor, nu orice.

Vă trimit şi o poză, să vedeţi ce super e! De aici, blegosfera arată divin.Vă aştept să daţi o RAItă, să bem o ambrozie împreună.

Cu drag,

MEBO, Maiestatea sa Editorul Blogreview din Oradea

Nota editorului Bogreview: Pentru această postare, îi acordăm lui MEBO un OsGar!

LATERRE (leităr, fr.) EDIT: Ni se semnală că “n-o muritu, doar s-o hodinit un picu” e aiurea, kă korekt e “n-o muritu, doar un pic s-o hodinitu”. Păi asta o ştiam şi noi. Doar că nu ieream sufişent de hodiniţi când am pus titlu’, aşe kă greşitărăm un piku :) 

Nu am fi scris, că nu înseamnă chiar nimic. Încă o vedetă şi-a făcut “blog“. Totuna. Ne-a atras însă atenţia observaţia lui Manafu, legat de ciupercăria de bloguri de vedete, politicieni etc.: “Asistam la o crestere a fenomenului si la iesirea “la suprafata” a blogging-ului? E momentul in care blogurile nu mai reprezinta un medium alternativ, ci o sursa de informare mainstream?”

Păi, da, asistăm. Se duce naibii bloggingul. Altceva? 

PS: Un OsGar de la editorul Blogreview pentru comentariul lui Manafu!

Laurenţiu, alias Orădeanul, se plânge de problemele pe care le întâmpină când face cumpărături online pe eBay. “De fiecare data sunt verificat si de multe ori primesc un raspuns de genul “Sunteti dintr-o tara cu un mare risc de frauda online, ne pare rau dar nu acceptam…”. Trimit poze dupa buletin, card, facturi si extrasuri, sun, (cateodata sunt sunat) si astept si zile intregi pana mi se accepta o tranzactie de peste 100$. Sunt corect si totusi o persoana non-grata.”

Asta e, Orădeanule, caută-ţi ţară…

PS: Ne plăcea mai mult blogul când avea în titlu ”Blogging is trendy”!

Alex Mihăileanu scrie pe subiectiv.ro despre şefi şi şefisme, din experienţa personală şi a altora: ”Meseria e meserie, distracţia e distracţie. În timpul programului sîntem colegi de muncă, după ce au plecat toate paginile… mergem în cîrciuma de peste drum şi ne îmbătăm ca porcii, sîntem cei mai buni prieteni şi tot aşa”.

Sună frumos, cu condiţia ca şeful să aibă subalterni demni de el (şi viţăvercea!). Mai dăm un fragment, ca să fie de tot limpede (pentru subalternii mai tari de cap): “Dacă acum, în timpul programului, tu nu mi-ai scris o chestie ca lumea şi eu urlu la tine, arunc cu o scrumieră să-ţi sparg capul, asta nu înseamnă că jumătate de oră mai tîrziu, cînd ai dat ştirea cum trebuie, nu îţi fac cinste cu o bere.” (Bun, acum e clar, nenea ziaristu’ - să vină berile!)

Apropo de şefi, Alex Mihăileanu îşi exprimă simpatia pentru controversatul Sorin Ovidiu Vântu, despre care n-a auzit “să-şi fi băgat nasul în politica editorială a vreunei publicaţii ori televiziuni”. Chestie de toată stima - spre deosebire de cazul lui Dan Voiculescu. Aşa că, în final, întrebarea ”Ce e de preferat: un şef care să îţi dea libertate editorială sau unul care să te oblige să-l pupi în fund dacă vrei să-ţi mai iei salariul?” îşi dă răspunsul singură. Spor la şefie!

Nu doar viaţa lui Becali este pusă în primejdie (vezi comentariul cfrclujean-ului la un articol din 6 martie al lui Tolontan), ci şi cea a tuturor bloggerilor din România!

La acest post al Andaa-ei (cine a pus-o pe asta să-şi scrie numele cu doi a la sfârşit, de nu poţi să-l declini omeneşte!), o cititoare înfocată a “curvei blogosferei” a postat un comentariu în care se afirmă: “Daca as avea un buton rosu pe care sa il apas si sa ii omor instantaneu pe toti bloggerii din RO (in afara de andaa, desigur), as face-o cu placere (…) Pentru mine blogosfera din Ro nu inseamna nimic, iar bloggerii sunt niste obiecte de care ma pot debarasa oricand”!

Judecând după recent dezvăluitul plan criminal de updatare (în fapt, anihilare) a blogosferei din România, pus la cale de către Satanicul MEBO (Maiestatea sa Editorul Blogreview din Oradea), dar zădărnicit cu iscusinţă diabolică de către CEDO (Consiliul Editorilor Dogmatici şi Omnipotenţi - autorul prezentei postări), suntem în măsură să afirmăm că Azorică - care ar omorî instantaneu pe toţi bloggerii din România - este una şi aceeaşi persoană cu MEBO! Şi asta în pofida faptului că, aşa cum am anunţat anterior, MEBO a fost condamnat la moarte şi executat rapid de către CEDO.

Să nu credeţi cumva că MEBO ar fi fost diavolul în persoană, reuşind să se sustragă transcendental securii călăului (ei, da, dragi bloggeri, MEBO a murit în condiţii medievale!). Există o explicaţie foarte simplă: comentariul ucigaş despre care vorbim a fost făcut pe 8 martie, înainte ca MEBO să fi fost executat, ieri, la prânz, când soarele a ieşit pentru o clipă dintre norii plumburii, răspândind o dulce lumină peste plaiurile bihorene (maică, ce lirici am devenit dintr-o dată!).

CEDO îşi exprimă speranţa că ameninţarea de pe blogul Andaa-ei a fost ultimul act al acestui dement şi că MEBO n-a apucat să mai facă şi alte demersuri, punând în pericol însăşi existenţa iubitei noastre blegosfere blogosfere mioritice.

Această întâmplare ne demonstrează încă o dată câtă îndreptăţire a avut CEDO când, judecând după nişte indicii de tot hilare, dar solide, care n-ar fi fost acceptate de nicio instanţă din lume, l-a condamnat pe MEBO la moarte, pentru vina de a fi complotat împotriva blogosferei româneşti.

În megalomania sa, dospită în doar câteva săptămâni cât a fost editorul Blogreview, MEBO (prescurtarea de la Maiestatea sa Editorul Blogreview din Oradea) a conceput un plan diabolic de updatare a întregii blogosfere.

Acest plan, demn de o minte lunatică, cu semne clare de tulburare maniaco-depresivă, a fost zădărnicit de vigilenţa ochiului vulturesc al CEDO (Consiliul Editorilor Dogmatici şi Omnipotenţi), care şi-au dat seama de pericolul la care ar fi fost expuşi dacă MEBO şi-ar fi dus la bun sfârşit proiectul faraonic.

Dacă reuşea să updateze blogosfera, transformând-o dintr-o rablă ruginită (care este) într-un bolid cu motor turbo (cuvintele îi aparţin, fără ca cineva să poată spune ce înseamnă asta), blogosfera toată s-ar fi ridicat împotrivă,  născând o revoluţie care ar fi nimicit atât Page Rank-ul Blogreview, cât mai ales delicata dantelărie croşetată cu tehnici SEO de către echipa tehnică a BRB (Blogreview - Revista Blogosferei).

Din fericire, planul diabolic al MEBO, de updatare a blogosferei, a fost dejucat. CEDO a strâns câteva elemente incriminatoare, care indicau fără putinţă de tăgadă că MEBO urma de fapt, sub pretextul updatării blogosferei, s-o distrugă!

Urmează câteva indicii şi dovezi

Iată care sunt capetele de acuzare ale CEDO împotriva lui MEBO: 

- într-un articol, MEBO a afirmat că el nu este voyeurist, ci vizionar (semn clar de demenţă)

- într-un alt articol, se substituie lui Caragiale (semn de schizofrenie), afirmând: “Să se revi(z)uiască primesc, dar numai pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale!” (jocul de cuvinte revizuiască/reviuiască e de o subtilitate caracteristică celor aflaţi sub tratament psihiatric)

- un P.S. la un alt articol: “M-a apucat mania să scriu cu k, kă zic unii kă cei de la Inform Media îs unguri (îs austrieci, bre!- mă rog, austro-ungari, ne e totuna)”. (E fapt dovedit că persoanele care încep subit să scrie cu k unguresc suferă de megalomanie isteroidă)

Însă cel mai periculos demers al MEBO în sensul updatării (anihilării, în fapt) a blogosferei a fost cel al îndemnului adresat bloggerilor de a da căutare pe Google după cuvântul APDEIT - un cuvânt inexistent, deci extrem de periculos (aici cităm copios):

Văzând el că nimeni nu răspunde apelurilor desperate de a updata web-ul românesc, MEBO (Maiestatea sa Editorul Blogreview din Oradea) s-a gândit să dea de unul singur update blegosferei mioritice.

Urmăriţi cu sufletul la gură, în următoarele ore, ce se petrece.  Dacă nu vedeţi nimic, daţi căutare pe Gugăl după APDEIT. ”cautare apdeit“  (pour les connaisseurs! )

Articolul citat mai sus era de fapt un promo (MEBO făcea şi marketing). Aici CEDO a simţit că se ascunde ceva teribil, drept urmare a dat repede căutare pe Google. Iată ce-a găsit (priviţi şi cruciţi-vă, stimaţi bloggeri):

Amar de zi on Technorati

Dacă nu vedeţi nimic, daţi căutare pe Gugăl după APDEIT. Vizaţi sunt următorii: Amar de zi - Vlad Petreanu Andaa Andressa Blog de jurnalist: Tolontan Blogul …
technorati.com/blogs/amardezi.blogspot.com?sub=tr_authority_t_ns - 34k - În Cache - Pagini similare

Ceea ce vedeţi mai sus este a treia pagină găsită de Google în urma căutării. Această pagină era de fapt un fragment dintr-un post secret al lui MEBO, care nu apărea nicăriei pe Internet. Însă în dosarele secrete ale lui MEBO, CEDO a dat peste acest post privat, în care era lista completă a blogurilor vizate de către MEBO în cadrul acţiunii sale de updatare a blogosferei. Vă dezvăluim, nu fără regret pentru supărările pe care le-am putea pricinui, un fragment din “updatarea” intenţionată de MEBO. O facem exclusiv în scopul de a dovedi pericolul la care ar fi fost expuşi bloggerii români dacă planul lui MEBO ar fi reuşit.

Fragment din planul secret al MEBO de updatare a blogosferei

(dăm doar titlurile capitolelor)

• Îmi pleacă bărbaţii (Andaaaaaah… my love)
• În spatele uşilor încinse (Andrei Bădin)
• Undressa (Andressa, of course)
• Cu ochii pe computere (Tiberiu Lovin you)
• Nu plânge că te-ai terminat, bucură-te că s-a întâmplat (visurât - dar urât mă…)
• Amor de-o zi (Vlad MPetreanu)
• Palatul Şutu - goool! (din Cristian Şuţul gândirii)
• Inform Media lui Comănescu (nu m-am putut abţine!!!)

Dacă daţi click pe linkurile de mai sus veţi înţelege la rândul vostru ce înţelegea de fapt acest dement prin updatarea blogosferei.

Din fericire, planul său nu va mai putea fi pus în aplicare. MEBO a fost executat azi la prânz, după o judecată sumară. Ultimele sale cuvinte au fost:

“Riviuiesc, deci exist!”

Inform Media, trustul de presă care administrează şi Blogreview-Revista blogosferei, anunţă că este în căutarea unui blogger, capabil să realizeze revista blogosferei în regim de colaborare.

Cei interesaţi de acest post să trimită CV cu fotografie  pe adresa: alexandru.seres@informmedia.ro

Andaa scrie de 8 martie că e dependentă de un singur blog: Palatul Şuţu. “Din punctul meu de vedere Cristi este un jurnalist nascut nu facut. Este atent la detalii, suficient de curva pentru a scrie adevarul si atunci cand ,,politica editoriala’’ il obliga sa minta. Sarcastic pana la aroganta si sensibil pana la resemnare.”

E clar: amor în toată regula! Dar să nu credeţi că interesat. Andaa spune clar că nu participă la ROBLOGFEST. Dar ne roagă să-i votăm blogul preferat. “In ciuda statutului meu virtual, de curva a blogosferei, am dreptul la pareri si opinii.” Aşa este.

PS: De atâta extaz, Andaa scrie “Nietzche” în loc de Nietzsche (mare scofală…)