alex-mihaileanu.jpgAlex Mihăileanu scrie pe subiectiv.ro despre şefi şi şefisme, din experienţa personală şi a altora: ”Meseria e meserie, distracţia e distracţie. În timpul programului sîntem colegi de muncă, după ce au plecat toate paginile… mergem în cîrciuma de peste drum şi ne îmbătăm ca porcii, sîntem cei mai buni prieteni şi tot aşa”.

Sună frumos, cu condiţia ca şeful să aibă subalterni demni de el (şi viţăvercea!). Mai dăm un fragment, ca să fie de tot limpede (pentru subalternii mai tari de cap): “Dacă acum, în timpul programului, tu nu mi-ai scris o chestie ca lumea şi eu urlu la tine, arunc cu o scrumieră să-ţi sparg capul, asta nu înseamnă că jumătate de oră mai tîrziu, cînd ai dat ştirea cum trebuie, nu îţi fac cinste cu o bere.” (Bun, acum e clar, nenea ziaristu’ - să vină berile!)

Apropo de şefi, Alex Mihăileanu îşi exprimă simpatia pentru controversatul Sorin Ovidiu Vântu, despre care n-a auzit “să-şi fi băgat nasul în politica editorială a vreunei publicaţii ori televiziuni”. Chestie de toată stima - spre deosebire de cazul lui Dan Voiculescu. Aşa că, în final, întrebarea ”Ce e de preferat: un şef care să îţi dea libertate editorială sau unul care să te oblige să-l pupi în fund dacă vrei să-ţi mai iei salariul?” îşi dă răspunsul singură. Spor la şefie!