Un alt moment excepţional, dintr-o lucrare excepţională a unui compozitor excepţional: după ce şi-a otrăvit soţul, pe Hercule, Deianeira e înnebunită de remuşcări. Joyce DiDonato oferă aici o interpretare formidabilă. Artista are şi blog 
Sunt aproape sigur că n-aţi mai auzit asta. E normal, comorile sunt ascunse.
Finalul operei „Dido and Aeneas” de Henry Purcell: după multă pasiune şi agitaţie, Didona moare părăsită de iubitul ei, Enea.
Interpreţi top class. Calitatea sunetului nu e impecabilă (mde, youtube), dar orişicât.
Muzică, nene!
Din ciclul “Mici plăceri vinovate ca să râdă lumea de mine”: Katy Perry. Pentru că ştiu că vă plictisesc textele despre simfonism, UE, tradiţie şi rostul lucrurilor (adică “The Meaning Of Life”, pentru fanii Monty Python) - da’ tăt n-oi renunţa la ele - o să vă şochez acum cu ceva trendy. Dom’le, ata ete, îmi place Katy Perry (într-o oarecare măsură, să nu exagerăm, că nu e Lisa Gerrard).
În peisajul pop actual, tâmp şi uniformizat, parcă ea e un pic altceva, un fel de combinaţie actualizată între Joan Jett şi Suzy Quatro (aşa şi arată). Îmi mai place că are destulă autoironie (vezi şi blogul ei ), dar fără agresivitatea lui Pink. Asta ca să vedeţi că mă pricep la toate.
Ce nu-mi place e că o văd zilnic pe locul 1 când butonez la tembelizor, până ne săturăm de ea. E un fel de Obama al pop-ului. O să ne treacă…
Apropo de pseudo-divertismentul fecaloid care s-a lăbărţat de ceva vreme la toate OTV-urile, indiferent de denumire şi patron… Să nu ne plângem cu lacrimi de crocodil că ne-au năpădit pretinse vedete de doi lei, “actriţe” porno, manelari cu tupeu, scandalagii de profesie, siliconate care fac play-back, golani cu ifose, prostituaţi de toate felurile şi alţi inşi fără meserie. Păi cine se uită la ei? Şi cine îi promovează pe ăştia, eu? Nu, ci tot nişte “vedete” ca ei: aşa-zişii realizatori de televiziune care tot invită asemenea nulităţi ca şi cum s-ar fi terminat oamenii normali sau chiar remarcabili din ţara asta. Dacă am trăi numai la tembelizor, am crede că pe la noi nu există decât târfe, scandal, violuri, crime, jafuri, plagiaturi etc. Ştiu că negativismul masochist care-i domină pe mulţi îi va face să zică acum “da, chiar aşa e”. Da? Atunci dv. din ce categorie faceţi parte? 
Dar mai bine să nu ne supărăm, ci un cântec vesel să cântăm. Ia uitaţi-vă aici, dacă aveţi chef, ca să vedeţi talk-show de calitate. Apropo, talk-show înseamnă show, nu câţiva constipaţi în costume care scrâşnesc şi bat câmpii ore în şir la o masă pe teme politice. Iar toţi ăia care se hlizesc tâmp în tocşoaiele lor, urlă toţi deodată sau fac “glume” libidinoase ar trebui să vadă un interviu ca ăla de mai sus sau ca următorul.
Craig Ferguson ăsta e o figură, interviurile lui par mai puţin aranjate decât ale lui Leno sau Letterman, iar umorul lui e mai sarcastic şi mai spontan. De Lauren Graham ce să mai zicem: dezinvoltură, farmec, umor etc. Oamenii ăştia chiar au o meserie şi le place ce fac. Până şi cele câteva glume mai fără perdea au perdea!
După atâtea subiecte mizere, să respirăm adânc.